Structura cântecului

Ideile compozitorului sunt în sine doar baza pentru viitoarea compoziție, un fel de cadru pe care urmează să fie așezate elementele principale. Munca adevărată începe cu aranjamentul – transformă un set de idei muzicale într-o operă completă care poate captiva ascultătorul și îl poate conduce prin toate ideile autorului. Cu cât această cale muzicală este mai interesantă și mai plăcută, cu atât este mai probabil ca ascultătorul să vrea să se întoarcă la această melodie din nou și din nou.

Un aranjament poate fi comparat cu o hartă din care este creată o melodie. Această hartă include adesea soluții testate în timp și rute pe care compozitorii și aranjatorii le folosesc din nou și din nou. Asta nu înseamnă că ei abordează problema într-un mod formulatic – dimpotrivă, aceste structuri și formule au fost testate de multe hituri și continuă să lucreze, ajutând la crearea de noi capodopere muzicale.

Structura tipică a cântecului în muzica populară

Pentru a înțelege cum funcționează o structură tipică a cântecului, este important să înțelegeți părțile sale de bază. De obicei, o melodie constă din următoarele opt elemente:

• Introducere/Intro;
• Verset;
• Pre-refren/Pont;
• Cor;
• Post-refren/Tag;
• Interludiu;
• Pauză;
• Outro.

Nu toate aceste părți sunt neapărat prezente în fiecare compoziție, iar unele pot fi repetate de mai multe ori, în funcție de intenția compozitorului și de încărcătura semantică pe care o poartă.

Introducere

Introducerea unei melodii este partea care ajunge prima la ascultător. Scopul său principal este de a pregăti publicul pentru compoziție și de a conduce fără probleme la primul vers. Percepția generală a întregii melodii depinde în mare măsură de cât de interesantă și interesantă este intro-ul. Dacă intro-ul atrage imediat atenția, probabilitatea ca ascultătorul să asculte piesa până la sfârșit crește semnificativ.

Cu excepția cazului în care lucrați în genurile rock progresiv sau metal matematic, încercați să nu faceți intro-ul prea lung, pentru a nu obosi ascultătorul.

În ceea ce privește conținutul, introducerea poate fi variată – totul depinde de creativitatea autorului. Poate consta din unul sau două elemente ale piesei principale, cum ar fi melodia și tobe sau bas și clape, sau poate repeta structura refrenului. Lungimea intro-ului variază și în funcție de ideea compozitorului, dar de obicei durează 2, 4 sau 8 bare.

Verset

Un vers este partea semantică centrală a oricărui cântec, unde este dezvăluit textul principal și este așezat mesajul informațional al compoziției. Versul nu numai că transmite ideea principală, ci și pregătește ascultătorul pentru următoarele părți ale cântecului.

Spre deosebire de refren sau punte, textul versului se schimbă de obicei de la unul la altul, adăugând varietate și profunzime narațiunii. Cu toate acestea, respectarea strictă a acestei reguli nu este necesară - există multe cântece minunate în istoria muzicală în care versurile sunt simple și repetitive, dar în același timp rămân eficiente și memorabile.

Un exemplu de structură și aranjament al cântecului ar putea arăta astfel: compoziția începe cu o intro, urmată de două versuri, apoi patru refrenuri repetate, urmate de un interludiu solo sau instrumental, iar cântecul se termină cu un outro. Timpul de rulare al piesei este de aproximativ 3 minute și 30 de secunde, ceea ce permite o compoziție bogată și dinamică care reține atenția ascultătorului de la început până la sfârșit.

Pre-refren/Pont

Podul, cunoscut și sub numele de pre-hor, servește ca o legătură între vers și refren. Deoarece refrenul este de obicei partea cea mai memorabilă și emoționantă a cântecului, puntea ajută la ușurarea tranziției de la vers la refren prin reducerea contrastului dintre ele.

Dacă armonia versului și refrenului se bazează pe aceleași acorduri, puntea poate adăuga varietate schimbând progresia acordurilor și adăugând elemente muzicale proaspete. Din perspectiva ascultătorului, pre-horul face compoziția mai interesantă și mai dinamică, pregătindu-se pentru punctul culminant în refren.

Refren (Refran)

Refrenul este una dintre părțile cheie culminante ale cântecului, care ar trebui să fie memorabilă, dar nu intruzivă. Este optim să includeți în compoziție 2-4 refrenuri de lungimi diferite. Deoarece refrenul este cea mai repetă parte a piesei, concentrează principalele idei lirice și muzicale și conține, de asemenea, mesajul principal al cântecului și cârligul muzical care atrage atenția ascultătorului.

Este important să nu supraîncărcați compoziția cu refrenuri repetate. La urma urmei, creăm ceva unic, și nu un hit tipic care atrage atenția doar prin intruzivitatea sa.

De regulă, primul refren este format din 8 bare, creând o singură repetiție. Al doilea refren se poate dubla, ocupând 16 batai și incluzând mici modificări pentru a menține interesul. Refrenul final, care apare la sfârșitul melodiei, poate varia de la 16 la 32 de bare. Totuși, din experiență, este mai bine să te limitezi la un număr mai mic de refrenuri la sfârșitul compoziției pentru a-și menține dinamica și interesul pentru ascultător.

Post-refren/etichetă

Uneori, ultima linie a unui refren se poate extinde dincolo de barele alocate acestuia, ceea ce poate fi o problemă, mai ales dacă versurile următoarei secțiuni a cântecului, cum ar fi un vers, încep cu o preluare. Pentru a evita suprapunerea cuvintelor și pentru a asigura o tranziție lină între secțiunile compoziției, compozitorii și aranjatorii adaugă adesea o pauză de 2-4 bare. Acest lucru îi permite vocalistului să ia o scurtă pauză înainte de a continua melodia și face narațiunea muzicală mai fluidă.

Post-refren, ca și pre-refren, poate lua orice formă: de la o repetare a elementelor refrenului sau o introducere cu o intonare simplă de către solisti la o pauză instrumentală sau o variație a melodiei principale. Totul depinde de intenția creativă a aranjatorului și compozitorului, precum și de atmosfera pe care doresc să o creeze în melodie.

Ce este muzica populară?

Când vorbim despre muzică populară, de multe ori există confuzie, iar mulți cred că vorbim exclusiv despre muzică pop. Cu toate acestea, aceasta este o concepție greșită. Termenii „muzică populară” și „muzică pop” nu sunt sinonimi și se referă la diferite genuri muzicale.

Muzica pop se referă la un gen specific care se caracterizează prin ușurință de percepție, melodii simple și un accent pe publicul de masă.

În același timp, termenul „Muzică populară” acoperă o gamă largă de stiluri muzicale care sunt populare cu un public larg, dar nu sunt neapărat asociate cu genul pop. Acestea includ rock, fusion, rhythm and blues, industrial, disco, rock and roll, reggae, nu metal, alternative și multe alte stiluri. Astfel, muzica populară este o varietate de stiluri destinate publicului de masă.

Pod (Mijloc 8)

În muzica occidentală, puntea către sfârșitul unui cântec este adesea numită Middle 8, care se traduce literal prin „middle 8”. Uneori, muzicienii numesc și Middle 8 podul. Această parte a compoziției este de obicei destinată secțiunii instrumentale: aici pot fi auzite solo-uri sau părți modificate și melodii, adăugând dinamică și varietate.

Scopul principal al Middle 8 este de a crea un punct culminant al compoziției înainte de ultimul refren sau pauză. Pe parcursul melodiei, dinamica și energia cresc treptat, atingând apogeul în acest pod. După cum sugerează și numele, lungimea sa este de obicei de 8 bare, deși sunt disponibile și versiuni mai lungi.

Pauză

După introducere, uneori se inserează o scurtă pauză, numită pauză (din engleză Break – întrerupere, pauză). Pauza servește pentru a oferi ascultătorului un scurt răgaz. Saturația constantă a compoziției poate fi obositoare, iar pauza ajută la echilibrarea energiei melodiei.

Prezența unei pauze și a unei intrări depinde de context. Dacă compoziția are un solo, atunci este logic să folosiți o pauză de calm pentru a crea un contrast. Cu toate acestea, nimeni nu interzice adăugarea unui alt intro instrumental sau vocal după solo sau chiar revenirea la vers.

Pauza este de obicei minimalistă și se bazează pe aceleași acorduri și melodie ca refrenul. Uneori poate acționa ca un mic pre-hor înainte de refren final. Lungimea pauzei variază de la 4 la 16 bare.

Outro

Outro sau outro este partea finală a cântecului. Poate să facă ecou introducerea sau să fie complet opusul său. Outro poate fi mai multe repetări ale refrenului cu o dispariție treptată (Fade Out) sau poate fi complet unic și spre deosebire de alte părți ale compoziției.

Este important să nu trageți outro: dacă este prea lung, ascultătorul s-ar putea să obosească și să înceapă să se gândească: „Când se va termina asta?” Ce va fi outro depinde de natura întregului cântec. În piesele energice, poate fi potrivit să se încheie compoziția prin repetarea refrenurilor, iar în balade, alte acorduri pot fi folosite pentru a crea un accent final. În cele din urmă, alegerea outro-ului rămâne la compozitor.

Structura finală a unui cântec în muzica populară

Cântecul poate fi vizualizat ca un grafic, unde mișcarea muzicii și dinamica ei seamănă cu o parabolă, cu creșteri și scăderi alternante în tensiune.

Pe parcursul compoziției, energia muzicală crește treptat, atinge apogeul la punctul culminant, apoi scade ușor spre final, creând o concluzie armonioasă. Un astfel de grafic arată clar modul în care muzica conduce ascultătorul prin vârfuri și văi emoționale, făcând fiecare parte a cântecului semnificativă și interconectată.

O parte din cântec	Lungimea posibilă
Introducere	2-8 bare
Verset	8-32 de bare
Pre-hor/Pont	2-16 bare
Cor	8-16 bare
Post-refren/Tag	2-4 bare
Pod	8 bare (uneori 16)
Pauză	4-16 bare
Outro	2-4 bare

Nu ar trebui să faceți toate părțile piesei viitoare la fel de lungi, de exemplu, câte 32 de bare fiecare – fiecare element al compoziției are propria lungime optimă care ar trebui să fie luată în considerare. Fiecare melodie este unică și necesită o abordare individuală, așa că este important să nu supraîncărcați aranjamentul și să nu încercați să includeți toate elementele posibile în el. O distribuție echilibrată a părților va menține interesul ascultătorului și va crea o structură armonioasă a compoziției.

Structura tipică a cântecului în muzica electronică

Spre deosebire de muzica populară, structura pieselor electronice are propriile sale caracteristici. Unul dintre motivele pentru aceasta este influența formatelor radio, unde piesele trebuie să se încadreze într-un anumit timp de difuzare, ceea ce exclude utilizarea mixurilor nesfârșite.

În plus, aranjamentul muzicii dance și electronice ar trebui să ofere confort dansatorilor. Secțiuni lungi pe astfel de piese alternează cu altele scurte pentru a oferi dansatorilor șansa de a se odihni. De obicei, o compoziție de dans constă din șapte părți cheie:

• Beat introductiv;
• Dărâma;
• Construi;
• Picătură;
• Pauza de mijloc;
• A doua picătură;
• Bataie finala.

Un exemplu de astfel de structură tipică este piesa „United We Dance” de Vicetone, care ilustrează bine cum sunt exact elementele construite în muzica electronică, dance și de club.

Aceasta este o secțiune formată din șaisprezece sau mai multe bare de tobe sau percuție. Trăsăturile caracteristice ale intro-ului în muzica electronică sunt minimalismul în utilizarea instrumentelor, un accent pe ritm și o apariție treptată, fără grabă, a melodiei principale. Scopul principal al intro beat-ului este de a oferi DJ-ului posibilitatea de a mixa lin și atent noua piesă cu cea anterioară, menținând armonia setlist-ului.

Dărâma

O defalcare este momentul în care compoziția revine la elementele sale principale. În această secțiune, tobele sunt adesea complet absente, creând mai mult spațiu pentru alte componente muzicale. Defalcarea include de obicei linia principală de melodie a piesei, care se intensifică treptat și este acoperită cu instrumente suplimentare, crescând densitatea sunetului. Durata defecțiunii poate varia – de la 16 la 32 de bari sau mai mult.

Construi

Construirea servește ca o pregătire pentru refren, similar precorului din muzica populară. Această secțiune a compoziției creează treptat tensiune datorită accelerării părților de tobe și utilizării unor sunete de ridicare – sintetizator care cresc ușor în volum și înălțime, devenind elementul central al aranjamentului.

Picătură

O picătură este punctul culminant al unei piese, similar cu un refren în muzica populară. Este destinat să facă o impresie puternică ascultătorului cu groove puternice, un bas de pompare, un beat dens și un cârlig de sintetizator luminos, care este principala temă muzicală a întregii piese.

Pauza de mijloc

O pauză de mijloc este partea centrală a compoziției, care conține elemente muzicale unice care nu depășesc melodia principală. Această secțiune este adesea folosită pentru a trece fără probleme la următoarea construcție, care este de obicei mai scurtă decât prima. O pauză de mijloc poate fi o variație a temei primei defecțiuni sau căderi, dar adesea diferă de alte părți ale piesei, aducând idei noi și schimbări la sunet.

Această piesă va începe cu un refren, stabilind starea de spirit și energia imediat. După aceea, vor urma două versuri diferite, fiecare aducând elemente noi și varietate poveștii cântecului. În mijlocul compoziției, va fi inserat un interludiu solo sau instrumental pentru a adăuga dinamică și profunzime sunetului. Piesa se va încheia cu mai multe tag-uri – scurte interludii care vin imediat după refren, care vor spori efectul și vor fixa ideile muzicale cheie ale compoziției în memoria ascultătorului.

A doua picătură

A doua picătură are de obicei o structură și o energie similare cu prima, dar include câteva modificări care adaugă varietate compoziției. Aceste diferențe pot fi sub forma unui cârlig diferit, a unei noi linii de bas sau a unei ritmuri modificate, care ajută la împrospătarea sunetului și la menținerea ascultătorului interesat.

Outro Beat

Similar cu ritmul introductiv, ritmul outro joacă un rol important în muzica dance, ajutând DJ-ul să amestece fără probleme piesa finală cu următoarea din set. Acesta este motivul pentru care această parte a compoziției este adesea cea mai lungă, oferind spațiul necesar pentru tranziție.

Structura cântecului Outro în muzica electronică

Pentru a se potrivi cu formatul radio, sunt editate versiunile originale ale pieselor de club, care pot dura de la 5 la 10 minute. Ca rezultat, toate părțile compoziției sunt scurtate, astfel încât piesa finală să nu depășească 3-4 minute. Acest lucru permite o structură mai compactă, similară cu o melodie pop standard, păstrând în același timp elementele cheie și energia originalului.

Partea cântecului	Lungimea posibilă
Intro Beat	de la 16 bare
Dărâma	16-32 de bare
Construi	16-32 de bare
Picătură	16 bare
Pauza de mijloc	16-32 de bare
A doua picătură	16-32 de bare
Outro Beat	de la 16 bare

Forme de bază ale structurii cântecului: ABA, AABA, AAA și ABABCB

Atunci când planifică un aranjament, compozitorii și aranjatorii recurg adesea la una dintre cele patru forme comune: ABA, AABA, AAA și ABABCB.

Forma ABA este cea mai populară structură de cântec. Când oamenii vorbesc despre modelul standard vers-refren-vers, de obicei se referă la forma ABA. O trăsătură caracteristică a acestei forme este prezența a două secțiuni identice (A) și a unei secțiuni contrastante (B). Contrastul din secțiunea B este creat prin schimbarea armoniei, a tonului, a ritmului sau a stării generale a muzicii. În formă ABA, secțiunile A și B pot fi orice parte a cântecului: versuri, refrenuri, poduri sau solo.

Dacă vă imaginați o structură de cântec în formă ABA, ar putea arăta ca una dintre următoarele:

Versetul 1 (A)	Refren 1 (A)
Refren (B)	Interludiu (B)
Versetul 2 (A)	Refren 2 (A)
Refren 2 (A)	Versetul 1 (A)
Pauza (B)	Pre-cor (B)
Refren 3 (A)	Versetul 2 (A)

Un exemplu excelent de formă ABA este clasicul jazz „I Got Rhythm” de George Gershwin. În această compoziție, secțiunile A sunt jucate în tonul de si bemol, cu două acorduri pe măsură, ceea ce conferă muzicii energie și dinamică. În secțiunea B, cheia se schimbă, ritmul încetinește – un acord este întins pe două bare, iar muzica devine mai puțin dinamică, creând un contrast cu secțiunile A.

Forma AABA este o dezvoltare a schemei ABA. În această structură, secțiunea A se repetă de două ori, apoi are loc o tranziție la o secțiune B contrastantă, după care compoziția revine la secțiunea A. Această abordare vă permite să creați o compoziție cu o temă principală clar exprimată și un mijloc contrastant. Structura unui cântec conform schemei AABA ar putea arăta astfel: A (intro) – A (repetare) – B (contrast) – A (revenire la tema principală).

Versetul 1 (A)	Refren 1 (A)
Versetul 2 (A)	Refren 2 (A)
Refren (B)	Pod (B)
Versetul 3 (A)	Refren 3 (A)
Refren 2 (A)	Versetul 1 (A)
Refren 3 (A)	Versetul 2 (A)
Pauza (B)	Prehor (B)
Refren 3 (A)	Versetul 3 (A)

Deși forma AABA începe cu două secțiuni A identice, aceasta nu înseamnă că trebuie să fie identice. Compozitorii și aranjatorii fac adesea ușoare modificări ale armoniei, melodiei sau instrumentației pe măsură ce secțiunea progresează, pentru a menține ascultătorul interesat. Uneori, modificările sunt limitate la părți individuale ale melodiei, făcându-le mai expresive. De asemenea, este obișnuit să vedem o combinație de forme ABA și AABA, în care elementele ambelor structuri sunt împletite pentru a crea varietate în compoziție.

Forma AAA presupune folosirea a trei secțiuni identice, fie ele versuri sau refrenuri, cu variații minore armonice sau melodice. Acest lucru permite o compoziție coerentă cu modificări minime, menținând totuși ascultătorul interesat.

Forma ABABCB oferă o structură mai complexă. Compozitorul începe cu un model standard vers-refren-verset-refren, apoi adaugă o secțiune C, care poate fi un bridge, un solo sau o pauză. Compoziția revine apoi la refren, creând o combinație echilibrată de repetiție și noutate.

Structura melodiei The Beatles – Înapoi în URSS

Piesa „Back in the USSR” de către Beatles a fost scrisă ca un fel de răspuns la hitul Chuck Berry „Back in the USA”. Creată în 1968, această compoziție sună și astăzi relevantă și modernă. Cântecul a apărut în perioada în care premierul britanic Harold Wilson a lansat o campanie politică sub sloganul „Sunt susținerea Marii Britanii”. Acest slogan a fost plasat pe scară largă pe afișele de campanie din toată țara. Paul McCartney, inspirat de această campanie, a venit cu replica „Sunt susțin (înapoi) în URSS”, care a devenit un fel de răspuns satiric la ideile politice care dominau societatea engleză la acea vreme. Publicul britanic a apreciat ironia lui McCartney, dar gluma a rămas de neînțeles pentru mulți ascultători din Statele Unite. Compoziția a fost scrisă de Paul McCartney în colaborare cu John Lennon și deschide celebrul album cu două discuri fără titlu al The Beatles din 1968, care este cunoscut și sub numele de „Albumul alb”.

Particularitatea „Înapoi în URSS” este aranjamentul său clasic pentru muzică pop și rock. Piesa este interpretată în tonalitate de do minor, cu un tempo de 120 de bătăi pe minut și o dimensiune de 4/4.

Deoarece YouTube are adesea probleme cu postarea melodiilor Beatles, în loc de versiunea de studio, vă sugerăm să vizionați o reprezentație live a compoziției lui Paul McCartney la Moscova în 2002. Cu toate acestea, în discuția următoare, vom vorbi despre înregistrarea în studio.

0:00. Introducere

Cântecul începe cu sunetul caracteristic al aterizării unui avion, urmat de un intro de 4 bare pe acordul E7. După aceste patru bare, acordul A sună pe ritmul ritmic, trecând ușor în primul vers.

0:15. Versetul 1

Pe măsură ce Paul McCartney începe să cânte despre o noapte nedorită și despre un zbor din Miami, cântecul își ia ritmul. Primul vers este format din 8 bare, împărțite în două blocuri de 4 bare, construite pe acordurile A, D, C, D.

0:28. Refren 1

Refrenul este format din șase bare, ceea ce este neobișnuit pentru muzica pop. Primele trei bare sunt construite pe aceleași acorduri ca și versul (A, C, D), iar aici apare cârligul vocal cu fraza „Înapoi în URSS!”. Următoarele trei bare conduc lin ascultător la al doilea vers, care repetă structura și armonia primului.

0:52. Refren 2

După al doilea vers, cântecul trece din nou în refren, care este identic structural și armonic cu primul. Același cârlig vocal și riff de chitară principal sunt repetate aici. Cu toate acestea, lungimea celui de-al doilea refren este ușor diferită – este formată din 7,5 bare: 7 bare în 4/4 și 1 bară în 2/4.

1:04. Post refren și pauză

La ora 1:04 începe refrenul, care este o nouă secțiune a cântecului. Această parte se bazează pe armonii și vocale în stilul The Beach Boys și include progresia acordurilor D, A, D, Bm7, E7, D7, A, A. Post-refrenul este format din opt bare, urmate de două. -bar break pe acordurile A si E, pregatind trecerea la solo de chitara.

1:21. Solo de chitară

Solo-ul de chitară urmează melodia vocală și este susținut de acordurile din versuri. Această secțiune este similară cu versurile și refrenurile anterioare: cele 8 batai ale versului trec ușor într-un refren de șase și se termină cu un alt post-refren de 10 bare.

2:01. Versetul 3

Ultimul vers este identic cu cele anterioare, dar cu adăugarea unei părți de chitară principală care joacă pe acordul A. Al treilea vers trece într-un alt refren de șase bare.

2:25. Outro

Finalul din „Back in the USSR” este construit pe un riff blues cu un acord A și armonii vocale de suport cu un cântec repetat de „Woo-ooo-oo”. Ultima secțiune este formată din 6 bare și se repetă până când sunetul unui avion de aterizare apare la marca 2:40, terminând compoziția.

Structura finală a piesei The Beatles – Înapoi în URSS

Partea cântecului	Lungime
Introducere	4 bare
Versetul 1	8 bare
Refren 1	6 bare
Versetul 2	8 bare
Refren 2	7,5 bari
Post-refren	8 bare
Pauză	2 bare
Solo de chitară	24 de bare
Versetul 3	8 bare
Refren 3	6 bare
Outro	6 bare

Structura melodiei 2Pac feat. Dr. Dre – California Love

Dr. Dre este unul dintre cei mai influenți producători muzicali ai timpului nostru. Talentul său unic și abordarea aranjamentelor au făcut din grupul hip-hop NWA adevărați idoli de milioane. Datorită lui Dre, a devenit evident că muzica creată de artiști de culoare poate fi nu numai populară, ci și de succes comercial în rândul unui public larg.

Muzicienii care au lucrat cu Dr. Dre notează adesea perfecționismul lui. Nu lansează o melodie până nu este absolut sigur de calitatea ei. Uneori, lucrul la o compoziție poate dura luni sau chiar ani, dar rezultatul final corespunde întotdeauna așteptărilor, creând hituri reale.

Cu toate acestea, celebra piesă „California Love” a fost creată de Dre în 1995 în doar câteva săptămâni. Inițial, această melodie a fost pregătită pentru albumul său solo „The Chronic II: A New World Odor (Poppa's Got A Brand New Funk)”, dar din mai multe motive albumul nu a fost niciodată finalizat. În același timp, în 1995, Tupac Shakur, un prieten apropiat al lui Dre, a fost eliberat din închisoare. Dorind să sărbătorească acest eveniment și să-l susțină pe Tupac, Dre a decis să folosească o piesă secundară de lungă durată și, împreună cu Roger Troutman, a început să lucreze la o piesă care avea să devină în curând legendara „California Love”.

Piesa a fost lansată în octombrie 1995 pe primul album al lui Tupac, „All Eyez on Me”. Single-ul a urcat instantaneu în fruntea tuturor topurilor americane și a menținut conducerea timp de aproximativ două săptămâni. Ulterior, piesa a fost nominalizată la mai multe premii Grammy și a devenit unul dintre cele mai bune discuri G-Funk.

Baza pentru „California Love” a fost o mostră de tastatură reproiectată dintr-un cântec puțin cunoscut de Joe Cocker, „Woman To Woman”. Compoziția este scrisă în tonalitatea de si bemol major, cu un singur acord, dimensiunea este de 4/4, iar tempoul este de 92 de bătăi pe minut.

0:00. Introducere

Cântecul începe cu Roger Troutman cântând expresia „California Love” peste un talkbox. La 0:03, ritmul începe și peste următoarele patru bare, apar tobe, bas, clape și o secțiune de alamă, interpretând tema muzicală principală a cântecului. Aceste patru batoane pregătesc scena pentru restul melodiei, tema tastaturii rămânând constantă pe tot parcursul piesei, iar celelalte elemente muzicale intrând și ieșind din aranjament.

0:13. Refren 1

După patru bare de intro, secțiunea de alamă se estompează, dând loc vocilor procesate care poartă refrenul în următoarele 12 batai. Una dintre caracteristicile cheie ale refrenului sunt sintetizatoarele strălucitoare care cântă la începutul fiecărei batai, accentuând acordul principal al piesei (Si bemol major) și subliniind cheia acesteia. Refrenul trece ușor în primul vers, care începe cu o mișcare în sus a instrumentelor de alamă.

0:45. Versetul 1

Primul vers durează 16 bare, timp în care Dr. Dre își rapează versurile. La aranjament se adaugă fluiere, iar primele opt bare păstrează elementele prezente în intro. Celelalte opt batoane sunt completate cu noi părți de sintetizator și o cântare vocală, creând un sunet mai bogat.

1:27. Refren 2

Al doilea refren este similar cu primul, dar cu o serie de modificări: apar fraze vocale suplimentare și cori feminine. Trecerea la următoarea parte a compoziției este din nou indicată de instrumente de alamă.

1:58. Pod

După al doilea refren, începe podul în locul versului așteptat. Pe cuvintele „Shake, shake it, baby” se aude un riff și o bătaie de la tastatură, completate de sunetele de tunet în fiecare bară. Acest pod durează opt bare, creând un contrast cu părțile anterioare ale compoziției.

2:19. Versetul 2

Al doilea vers este identic cu primul atât în ​​lungime, cât și în instrumentație, dar versurile sunt cântate de 2Pac, ceea ce aduce energie proaspătă și dinamică piesei.

3:01. Refren 3

Al treilea refren coincide cu cele anterioare și trece ușor într-un alt interludiu, asemănător cu cel care a sunat după al doilea refren.

3:54. Outro

De la marcajul 3:54, cântecul începe să se miște spre finalul său. Sunetul instrumentelor se estompează treptat, iar aranjamentul devine mai puțin saturat. Outro este o buclă de 20 de bare constând din elemente ale versului și refrenului, cu o repetare constantă a versului principal al cântecului, conducând treptat ascultătorul la sfârșitul compoziției.

Structura finală a melodiei 2Pac feat. Dr. Dre — California Love

Partea cântecului	Lungime
Introducere	Bar + 4 bare
Refren 1	12 bare
Versetul 1	16 bare
Refren 2	12 bare
Podul 1	8 bare
Versetul 2	16 bare
Refren 3	12 bare
Podul 2	8 bare
Outro	8 bare

Aranjamentul „California Love” este realizat în așa fel încât este dificil să se separe părțile individuale ale cântecului una de cealaltă: sunetul său este monolitic și puțin monoton, creând o senzație de curgere lină, continuă, fără structural evident. limite.

În plus, „California Love” se remarcă prin structura sa neobișnuită. În locul schemei standard „Intro-verse-chorus-verse-chorus”, aici este folosită o abordare mai originală: „Intro-chorus-verse-chorus-bridge”. O astfel de structură amestecată adaugă dinamism și originalitate compoziției, făcând-o unică în comparație cu construcțiile muzicale tradiționale.

Structura cântecului Martin Garrix – Animale

„Animals” de Martin Garrix, lansat în 2014, a devenit instantaneu un hit și și-a asigurat locul în fruntea topurilor mondiale. În ciuda popularității sale, cântecul are un aranjament tipic pentru gen: accentul principal este pus pe un beat puternic de 4/4 și un riff de percuție captivant care pune în funcțiune orice ring de dans.

Melodia este scrisă în tonul Fa minor, cu un tempo de 128 de bătăi pe minut, care este standard pentru multe piese de dans.

Poate fi dificil să găsești mixul original de 5:04 pe YouTube, așa că la material este atașat un videoclip cu o versiune radio a melodiei. Vă rugăm să rețineți că este posibil ca momentele să nu se potrivească cu versiunea originală. Dacă cineva are un link către versiunea completă a compoziției, ne-am bucura dacă l-ați împărtăși în comentarii.

0:00. Intro Beat

Compoziția începe cu un intro minimalist, în care primele 16 bare sunt dominate de kick and ride, care amintește de un metronom. Alături de ritm, sună un sintetizator arpegiat, al cărui sunet este procesat abundent cu reverb. O creștere treptată a puterii și puterii sintetizatorului conduce fără probleme pe ascultător la următorul segment al compoziției.

0:30. Introducere la bas

În această etapă, intră un bas scăzut, care se bazează pe loviturile ritmice ale loviturii. Sintetizatorul arpegiat se estompează în fundal și un nou sintetizator apare în mixare, întărindu-și treptat sunetul. Spre sfârșitul acestei intro, puteți auzi o lovitură inversată pe chimbal, care adaugă dramă înainte de tranziție.

1:00. Mini-pauza

Această pauză scurtă de patru bare servește ca un fel de pauză, în timpul căreia aranjamentul îngheață aproape complet. Singurele sunete sunt ticăitul unui ceas, o linie de bas care se estompează treptat și o lovitură de chimbal. Acest moment pregătește ascultătorul pentru apariția liniei principale de melodie.

1:08. Defalcare 1

Ticâitul unui ceas se transformă treptat într-o piesă de percuție. După opt batai de melodie moale, un sintetizator agresiv intră în compoziție, repetând tema principală cu acorduri puternice. Aceste sintetizatoare sunt susținute de lovituri de capcană și din palme, accentuând fiecare bătaie a barei.

1:37. Construi

Acumularea de opt bare atinge un vârf de tensiune, pregătind compoziția pentru picătură. Accelerarea loviturilor de capcană, un riff de sinteză și exploziile de sunete laser duc la un punct culminant, care se termină cu o probă vocală.

1:53. Picătură 1

Prima picătură oferă o soluție interesantă: în loc să folosească linia principală de melodie, Garrix introduce un nou riff, care este susținut de un beat puternic și trimiteri la tema principală a compoziției.

2:30. Defalcare 2

După o altă mini-pauză de patru bare, sintetizatorul revine la mixaj, redând tema principală a piesei. Ca și înainte, defalcarea trece fără probleme într-o altă acumulare.

3:15. Picătură 2

A doua picătură este aproape identică cu prima, dar durata ei este mărită cu 16 bare. După primele opt bare, eșantionul vocal sună din nou, la care se adaugă acorduri de sinteză.

3:58. Outro

După o scurtă inserție cu un ceas care ticează, aranjamentul revine la elementele intro-ului. Pe măsură ce se apropie de final, sunetul compoziției devine mai moale și mai subtil. În ultimele momente ale piesei, sintetizatorul arpegiat iese din nou în prim-plan, creând un contrast între început și sfârșit.

Structura finală a cântecului Martin Garrix — Animals

Secțiunea de cântece	Lungime
Intro Beat	Bar + 4 bare
Introducere la bas	12 bare
Mini pauză 1	4 bare
Defalcare 1	12 bare
Construirea 1	8 bare
Picătură 1	16 bare
Mini pauză 2	4 bare
Defalcare 2	8 bare
Construirea 2	8 bare
Picătură 2	32 de bare
Outro	32 de bare