Armonii paralele

Regândește-ți abordarea față de armoniile paralele din muzică și deblochează potențialul lor. Aceste armonii, atunci când sunt folosite cu înțelepciune și creativitate, pot fi un instrument puternic pentru compozitorul modern. Sunt capabili să provoace uimire profundă ascultătorilor, oferind exact efectul uimitor care poate fi obținut cu ajutorul lor. În armonia tradițională, octavele și cincimile paralele sunt de obicei evitate, dar pentru a crea un sunet modern, merită să renunți la această regulă. Înțelegerea vocalizării și mișcării paralele a vocilor, precum și utilizarea atentă și rezonabilă a armoniilor paralele pot îmbogăți muzica cu mișcări noi și interesante. Să ne uităm la trei moduri de a folosi armonii paralele care se abat de la regulile tradiționale stabilite în secolul al XVIII-lea.

Mișcare paralelă

Principala și cea mai simplă formă de paralelism în muzică este mișcarea paralelă.
În această abordare, accentul nu se pune pe creșterea sau scăderea simultană a acordurilor, ci mai degrabă pe relațiile intervallice dintre note. Acesta este un aspect cheie de luat în considerare atunci când utilizați mișcarea paralelă într-o compoziție muzicală. În acest caz, vedem că notele nu urmează neapărat aceeași direcție. Cu toate acestea, tonul fragmentului muzical rămâne stabil (în acest exemplu este F major), iar sunetele se combină armonios între ele. Deși acest exemplu nu poate fi pe deplin clasificat ca armonie paralelă, el oferă un bun punct de plecare pentru învățarea acestei tehnici. După ce ați înțeles elementele de bază ale acestui exemplu, vă puteți scufunda în continuare în studiul complexității și tehnicilor armoniilor paralele.

Intervale paralele

În acest caz, nu se păstrează doar intervalul dintre notele principale ale acordului, ci și distanța dintre fiecare notă care alcătuiește acordul.
Nu este necesar să se limiteze intervalele paralele doar la triade standard sau la intervale stabile regulate. Puteți experimenta adăugarea de intervale suplimentare peste ultimele note, cum ar fi folosirea patraților pentru a crea texturi muzicale complexe, stratificate. Intervalele individuale pot suna disonante sau chiar nearmonice, dar în contextul mișcării muzicale sunetul lor capătă o claritate și un sens mai mare.

Acorduri paralele

Odată ce ai învățat cum să folosești mișcarea și intervalele de bază, este timpul să înveți o tehnică mai avansată, și anume utilizarea acordurilor paralele.
Această tehnică este folosită într-o varietate de genuri muzicale, de la muzică pop și melodii de dans până la jazz și rock. Ca activitate suplimentară, puteți studia munca unor compozitori precum Claude Debussy sau Maurice Ravel pentru a înțelege mai bine cum sunt folosite în practică acordurile paralele. În tehnica acordurilor paralele, fiecare notă dintr-un acord se mișcă la aceeași distanță, fie în sus un semiton, fie în jos până la o anumită notă, menținând în același timp relațiile intervallice dintre acordurile individuale.
Acest lucru creează fie o progresie a acordurilor ascendentă, fie descendentă care are aceeași structură sau similară, ignorând regulile tradiționale de armonie. De exemplu, dacă începeți cu un nonacord minor, atunci toate acordurile paralele ulterioare trebuie să fie și nonacorduri minore. Acest lucru poate necesita utilizarea acordurilor în afara tonului principal al compoziției, dar aceasta este o practică normală în această abordare.

Concluzie

Când experimentați cu armonii paralele în muzica dvs., începeți simplu: folosiți-le cu moderație și numai acolo unde este cu adevărat necesar. Încorporarea melodiilor cu acompaniamente de acorduri paralele vă poate îmbogăți foarte mult muzica, creând momente muzicale neașteptate și surprinzătoare, mai ales în mijlocul unei compoziții. De asemenea, poate atrage atenția suplimentară din partea ascultătorilor în locuri în care armonia tradițională nu poate obține același efect.