Ce este muzica de drill

Drill este un subgen hip-hop care a apărut în Chicago la începutul anilor 2010. Din punct de vedere sonor, este similar muzicii trap, în timp ce conținutul său liric se aliniază cu gangsta rap. Artiștii Drill sunt cunoscuți pentru versurile lor brute și provocatoare, atingând adesea realitățile vieții de stradă din Chicago. De la început, genul a devenit asociat cu bandele locale, în special Discipolii Negri și Discipolii Gangsteri.

Drill a pătruns cu adevărat în curentul mainstream în 2012, când artiști precum Chief Keef, Lil Reese, Lil Durk, Fredo Santana, G Herbo, Lil Bibby și King Louie au câștigat atenția națională, susținută de o bază de fani dedicată și o prezență puternică online. Producători precum Young Chop au creat un sunet distinct pentru gen, iar colaborările lor cu artiști în curs de dezvoltare au contribuit la creșterea popularității acestuia. În această perioadă, alți artiști precum Lil JoJo, FBG Duck, S. Dot, Edai, L'A Capone, RondoNumbaNine și SD, împreună cu producătorul Leek-E-Leek, au adus, de asemenea, contribuții semnificative la scena exercițiilor.

Pe măsură ce genul a crescut, popularitatea sa crescândă a atras atenția caselor de discuri majore, ducând la contracte de discuri cu unele dintre cele mai mari nume ale drill. După un vârf inițial, drill a cunoscut o renaștere la sfârșitul anilor 2010 și începutul anilor 2020, condus de artiști precum King Von, Polo G, Calboy și un reînviat Lil Durk, care a reaprins interesul pentru scena din Chicago.

De-a lungul timpului, subgenurile regionale de foraj au început să apară și să câștige tracțiune. Scena de exerciții din Marea Britanie, care a început la mijlocul anilor 2010, a influențat evoluția ulterioară a genului și a stimulat apariția de noi scene locale, inclusiv de exercițiu din Brooklyn. În New York, drill a câștigat popularitate în masă până la sfârșitul anilor 2010, artiști precum Pop Smoke și Fivio Foreign conducând mișcarea înainte.

Chief Keef este recunoscut pe scară largă ca una dintre figurile esențiale în aducerea forajului în curentul principal. Opera sa a devenit emblematică pentru gen și a inspirat o nouă generație de artiști.

De ce vorbim despre Drill?

Drill este un subgen al hip-hop-ului care a apărut în Chicago la începutul anilor 2010. Din punct de vedere muzical, are asemănări cu trap, dar versurile sale sunt mai grele și mai puternice, la fel ca gangsta rap-ul. Artiștii de foraj se scufundă adesea în reprezentări brute, nefiltrate ale vieții străzii din Chicago, surprinzând pericolele și realitățile crunte ale orașului. De la începuturile sale, genul a fost strâns legat de bandele locale de stradă, în special Discipolii Negri și Discipolii Gangsteri.

În 2012, drill a câștigat o atenție larg răspândită în SUA, când artiști precum Chief Keef, Lil Reese, Lil Durk, Fredo Santana, G Herbo, Lil Bibby și King Louie au devenit proeminente. Stilurile lor unice și prezența online puternică i-au ajutat rapid să-și construiască o bază solidă de fani, în timp ce producători precum Young Chop au creat ritmuri care au definit sunetul genului. În aceeași perioadă, și alți artiști, printre care Lil JoJo, FBG Duck, S. Dot, Edai, L'A Capone și RondoNumbaNine, au contribuit și ei la scenă, lucrând alături de producătorul Leek-E-Leek.

Popularitatea în creștere a genului a atras atenția caselor de discuri majore, ducând la contracte de discuri cu unele dintre figurile de vârf ale drill. După un val inițial de succes, popularitatea drill-ului a cunoscut un pic de declin, doar pentru a reveni major la sfârșitul anilor 2010 și începutul anilor 2020. Această renaștere a fost alimentată de artiști precum King Von, Polo G, Calboy și Lil Durk, a căror energie și stil proaspăt au dat o nouă viață genului.

De-a lungul timpului, forajul a câștigat tracțiune la nivel internațional. Scena de exerciții din Marea Britanie, care a apărut la mijlocul anilor 2010, a lăsat o amprentă semnificativă asupra hip-hop-ului global și a declanșat ascensiunea scenelor locale, cum ar fi Brooklyn drill. În New York, drill a atins o popularitate masivă până la sfârșitul anilor 2010, impulsionat de artiști precum Pop Smoke și Fivio Foreign, care au contribuit să facă genul și mai ușor de recunoscut.

Chief Keef este considerat pe scară largă drept una dintre figurile esențiale care nu numai că a fost pionier, ci și a popularizat exercițiul, transformându-l într-un fenomen global și inspirând o nouă generație de artiști să depășească limitele creative.

Caracteristici

Versuri și conținut

Versurile Drill sunt marcate de ostilitate și agresivitate. Așa cum a subliniat Lucy Stehlik de la The Guardian, „Experimentul nihilist reflectă realitatea, în timp ce imaginile mai pline de farmec din hip-hop-ul mainstream nu reușesc adesea să surprindă imaginea adevărată a vieții de pe străzi”. Versurile Drill contrastează puternic cu temele primilor rapperi din Chicago și cu hip-hop-ul mainstream al vremii, care tindea să celebreze bogăția și succesul atunci când a apărut pentru prima dată drill.

Cântecele Drill descriu adesea reprezentări nefiltrate, dure ale vieții străzii, pline de violență și un sentiment de realism sumbru. Rapperii Drill își livrează versurile într-un stil rece, detașat, îmbogățit frecvent de Auto-Tune, creând un sunet distinct, bântuitor. Acest stil a fost puternic influențat de artiști precum Soulja Boy și Lil Wayne, împreună cu rapperii din Atlanta Gucci Mane și Waka Flocka Flame. În timp ce drill are asemănări cu trap, în general are un tempo mai lent, în jur de 60-70 de bătăi pe minut, deși unii producători dublează bătaia la 120-140 BPM, adăugând o intensitate unică sunetului.

Stilul creativ și tinerețea artiștilor

Artiștii de foraj sunt adesea foarte tineri; mulți câștigă atenția în anii adolescenței. De exemplu, șeful Keef a semnat un contract de milioane de dolari cu Interscope la doar 16 ani, în timp ce Lil Mouse, un alt talent tânăr în gen, a obținut un contract de discuri la doar 13 ani. Criticii au remarcat frecvent caracterul direct și lipsa metaforelor complexe în drill. versuri. Însuși șeful Keef vede asta ca pe o alegere stilistică intenționată, spunând: „Îmi place să rămân simplu. Funcționează și nu trebuie să complic textul.”

Whet Moser a observat că stilul lui Keef este dezbrăcat și lipsit de emoția tradițională, dând muzicii sale o senzație claustrofobă, minimalistă. Această abordare creează un sentiment de realitate brută. Potrivit The New York Times, muzica drill este axată pe furie și violență, prezentată fără diluare sau înfrumusețare, dând genului un sentiment de energie sumbră. Tinerii artiști de antrenament, care provin adesea din medii marcate de nivelurile ridicate de violență din Chicago, aduc emoție autentică în munca lor, legată frecvent de afilierea la bande.

Drill este mai mult decât ritmuri agresive și versuri intense; este o reflectare brută a întunericului și a brutalității din mediile artiștilor. Pentru acești artiști, drill a devenit o modalitate de a-și exprima realitatea - un adevăr întunecat, neclintit, plin de un fel de energie care rezonează profund în ascultătorii săi.

Caracteristici de producție

Stilul de producție al drill combină elemente de hip-hop sudic și de lucru cu picioarele, cu o influență puternică a muzicii trap și a sunetelor de bas 808. Young Chop este unul dintre producătorii definitori ai genului, contribuind la modelarea sunetului Chicago drill. Stilul de producție de capcane al lui Lex Luger a avut un impact major asupra forajului, iar Young Chop îi citează pe producători precum Shawty Redd, Drumma Boy și Zaytoven ca predecesori importanți. Instrumentul tradițional din Chicago încorporează, de obicei, sunete sintetizate de alamă, melodii de clopoței, un accent pe chimvale și modele dense de capcană.

Între timp, scenele de exerciții din Marea Britanie și Brooklyn aduc un tempo mai rapid și „diapozitive” distincte în anii 808, dând muzicii un avantaj și energie ritmică. UK drill, în special, folosește adesea modele de tobe sincopate și un ritm rapid triplet hi-hat, adăugând intensitate și dinamism care îl deosebesc de tempo-ul mai lent al exercițiului din Chicago.

Drill Istoricul muzicii

Originile lui Chicago Drill

Chicago drill a fost definit inițial prin tempo-ul său mai lent, de obicei variind de la 60 la 70 de bătăi pe minut, elemente melodice întunecate și un stil de livrare unic. Artiștii performează într-un ton monoton, cu puține sau deloc modificări ale intonației vocale, urmărind să capteze un sentiment de indiferență și detașare. Această abordare evidențiază atmosfera străzilor din Chicago, unde conflictele constante ale bandelor, sărăcia și presiunea sporită a poliției creează o viziune rece și lipsită de emoții în rândul localnicilor.

Lupe Fiasco la celebrarea a 110-a aniversare a lui Harley-Davidson, 29 august 2013

Aceleași calități apar și în versurile artiștilor drill, care evită metaforele și dispozitivele stilistice complexe, favorizând povestirea simplă și realistă. Versurile Drill sunt de obicei alcătuite din declarații scurte și directe, renunțând adesea la înflorirea versurilor pentru a menține concentrarea asupra mesajului în sine.

Pentru cei care doresc să experimenteze exercițiul autentic din Chicago, Drill Music In Zion (2022) de Lupe Fiasco este un exemplu impresionant și modern al genului, oferind o scufundare profundă în atmosfera reflectorizante și bântuitoare a drillului.

Primul val de popularitate

Ascensiunea lui Drill în atenția publicului a început cu piesa I Don’t Like, o colaborare între Chief Keef și Lil Reese. Lansată în 2012, cântecul a câștigat inițial acțiune în scena locală din Chicago, dar a atras rapid atenția dincolo de oraș. Până la sfârșitul anului, single-ul devenise unul dintre cele mai discutate piese de pe scena muzicală americană, deschizând porțile genului.

Kanye West și Big Sean, 2016

Kanye West a jucat un rol semnificativ în împingerea drillului în mainstream. În 2013, a lansat un remix din I Don't Like, cu Big Sean, Pusha T și Jadakiss, care a ajutat la propulsarea drill la un nou nivel de expunere. Acest remix nu numai că a extins audiența piesei, dar a introdus stilul brut și distinct al lui drill într-o bază mai largă de fani, stârnind interesul pentru sunetul unic al genului.

Mai târziu în acel an, Kanye a inclus o piesă de colaborare cu pionierul drill King Louie pe albumul său Yeezus, solidificând și mai mult locul lui drill pe scena muzicală și prezentându-și potențialul ca o nouă direcție în hip-hop.

G Herbo în timpul WGCI Summer Jam 2019

Alături de artiști cunoscuți precum Chief Keef și Lil Reese, pe scena muzicală globală au apărut și alți artiști cheie precum Lil Durk, G Herbo și Fredo Santana. Acești rapperi au devenit fețele unui gen care inițial a fost văzut ca o variație locală a muzicii trap, strâns legată de străzile și cultura din Chicago.

Cu timpul, totuși, drill a evoluat rapid într-un gen muzical cu drepturi depline, distinct, care sa extins dincolo de Chicago. Astăzi, drill are mai multe stiluri regionale, fiecare aducând propriile elemente și savoare unice. De exemplu, UK drill este cunoscut pentru tempo-ul său rapid și ritmurile distincte, în timp ce scena din Brooklyn înclină spre un sunet mai agresiv și bas mai puternic.

British Drill

Drill a găsit o nouă expresie în Marea Britanie. În 2015, pe măsură ce interesul american pentru acest gen a început să scadă, artiștii hip-hop britanici l-au îmbrățișat cu entuziasm, ducând la apariția UK Drill - o interpretare britanică a exercițiului cu un sunet și un stil distinct.

Unul dintre motivele pentru care exercițiul a câștigat popularitate în Anglia a fost asemănarea sa cu road rap - un stil britanic de gangsta hip-hop, dar cu un accent unic și o utilizare intensă a „lingo”. Acest argo, înrădăcinat în cultura străzii britanice, a adăugat o notă autentică care a rezonat cu publicul local.

În timp ce UK drill explorează teme similare ale vieții de stradă, sunetul său s-a îndepărtat semnificativ de la Chicago drill. Elementele muzicale ale drillului american sunt în mare parte absente în drill din Marea Britanie, făcându-l un stil independent și unic britanic în hip-hop.

Digga D cântă la Royal Albert Hall din Londra pe 23 octombrie 2023

Principala diferență dintre exercițiul din Marea Britanie și predecesorul său american constă în structura sa ritmică. În timp ce perforatorul din Chicago a menținut bătăile tradiționale de capcană, producătorii britanici au restructurat complet fundația.

În primul rând, tempo-ul în exercițiul din Marea Britanie a accelerat până la 130-150 de bătăi pe minut. În al doilea rând, modelele hi-hat s-au schimbat pentru a include lovituri triplete în fiecare măsură, cu capcana mișcându-se ușor neconform, creând pauze și accente neașteptate. Aceste schimbări ritmice reflectă influența garajului britanic, un gen de muzică electronică care îmbină elemente de dub, jungle și breakbeat jamaican.

Latura melodică a evoluat și ea: sunetul întunecat din Chicago a fost îmbunătățit cu linii de bas „cântătoare” împrumutate din linia de bas și grime – două subgenuri britanice definitorii ale muzicii electronice și hip-hop. Acest lucru a oferit UK drill un sunet mai bogat și mai stratificat. Un exemplu grozav al acestei abordări poate fi auzit într-una dintre piesele rapperului londonez DC, unde fluxurile clasice de rap se îmbină cu producția în stil garaj.

Spre deosebire de livrarea restrânsă a artiștilor din Chicago, rapperii britanici își exprimă emoțiile cu îndrăzneală și agresivitate. În timp ce artiștii din Chicago au folosit livrarea monotonă pentru a transmite oboseala din cauza violenței din jurul lor, raperii britanici, pe de altă parte, tind să se laude cu „realizările” lor în lumea criminală.

Piesele de antrenament din Marea Britanie au urcat rapid în topurile muzicale din Marea Britanie, declanșând o creștere explozivă în scena rap locală. Valul de popularitate s-a extins și în alte țări: în urma muzicienilor britanici, artiști din Irlanda, Australia și alte națiuni europene au început să adopte drill, alimentând expansiunea globală a genului.

Brooklyn Drill

În ciuda scăderii popularității mainstream, drill a continuat să prospere în subteranul american. Un prim exemplu în acest sens este Brooklyn drill - un stil regional unic care a apărut în New York.

Sunetul său poartă influențe clare de la Chicago drill, dar artiștii din Brooklyn, inspirați de omologii lor britanici, au introdus mai multe inflexiuni emoționale în livrarea lor, aducând o calitate dinamică și vibrantă fluxurilor lor. Cu toate acestea, temele lirice au rămas consistente: melodiile continuă să se concentreze pe realitățile dure ale vieții de zi cu zi și pe partea mai întunecată a culturii străzii, făcând din Brooklyn drill să fie atât de recunoscut, cât și de relaționabil pentru publicul său.

Bobby Shmurda cântă în timpul petrecerii fanaticilor din Super Bowl 2023 a lui Michael Rubin, la Arizona Biltmore, pe 11 februarie 2023

Brooklyn drill a câștigat popularitate reală puțin mai târziu. În 2019, Pop Smoke și-a lansat mixtape-ul de debut, Meet the Woo, marcând un moment de revoluție pentru gen. Mixtape-ul a fost un amestec rafinat de stiluri de exerciții britanice și Chicago, în care teme familiare ale vieții de stradă și criminalității se combinau în mod natural cu un ritm modificat inspirat de exercițiul britanic.

Pop Smoke a devenit faimă cu două single-uri din mixtape – „Dior” și „Welcome to the Party”. Aceste piese au devenit iconice pentru debutul său, „Dior” câștigând chiar și o nominalizare la Grammy în 2021. Această lansare a dat o nouă viață în drill, împingând-o dincolo de New York și răspândindu-și influența în întreaga lume.

Din păcate, steaua în ascensiune a lui Pop Smoke a fost tragic de scurtă durată. Pe 19 februarie 2020, rapperul în vârstă de 20 de ani a fost găsit mort în casa sa din Los Angeles. Potrivit rapoartelor, el a fost victima unui jaf armat; atacatorii i-au urmărit locația printr-un scurt videoclip pe rețelele de socializare, ducând la tragedie.

În iulie același an, a fost lansat albumul său postum, Shoot for the Stars, Aim for the Moon, format din 19 piese. Albumul a debutat pe primul loc în topul Billboard, solidificând pentru totdeauna impactul lui Pop Smoke asupra genului.

Drill Bronx

Cel mai nou val de exerciții a câștigat popularitate majoră în 2020, alimentat de răspândirea virală a pieselor pe rețelele sociale. Stilul artiștilor din Bronx îmbină elemente din Brooklyn și Marea Britanie, dar cu o întorsătură distinctă.

În aranjamentele lor, acești artiști au început să folosească în mod activ mostre din hiturile populare din ultimele decenii. Această abordare le-a permis nu numai să ofere o nouă viață melodiilor familiare, ci și să urce cu ușurință în vârful topurilor globale.

Ice Spice la MTV Video Music Awards, 12 septembrie 2023

Acest stil a devenit deosebit de popular în rândul publicului tânăr al TikTok, deoarece piesele artiștilor din Bronx sunt perfecte pentru scurte clipuri video.

Una dintre figurile de frunte în acest nou val, cunoscut și sub numele de New York drill, este rapperul Ice Spice. Piesa ei Munch, lansată în august 2022, a ajutat la definirea elementelor de bază ale genului emergent: tempo-ul a crescut la 160-180 de bătăi pe minut, iar modelele de tobe au devenit mai complicate și mai dinamice.

Pentru cei care doresc să se bucure de muzica lor preferată cu confort maxim, un abonament la Zvuk oferă noi avantaje, făcând ascultarea și mai plăcută și mai rentabilă.

Contradicţie

În 2022, unii membri ai publicului, inclusiv primarul orașului New York, Eric Adams, au legat conținutul cu tematica armelor din muzica de antrenament de cazuri reale de violență cu arme de pe străzile din New York și din alte orașe mari. Aceste îngrijorări au fost amplificate de moartea tragică a mai multor artiști cunoscuți, inclusiv Tdott Woo, Pop Smoke, Chii Wvttz și victima împușcării Nas Blixky. Incidentul de fotografiere în care era implicat rapperul C Blu, care a semnat recent cu Interscope Records, a atras, de asemenea, atenția și a stârnit dezbateri care amintesc de discuțiile despre gangsta rap-ul din anii 1990.

Ca răspuns la valul de violență asociat cu genul, câțiva DJ și influenți muzicali proeminenți din New York, inclusiv DJ Drewski de la Hot 97, Joe Budden, Ebro Darden de la Ebro in the Morning la Hot 97, D Teck și DJ Gabe P de la Power 105.1, fie s-au angajat să nu mai redeze piese cu conținut legat de bande sau diss, fie și-au reafirmat poziția împotriva susținerii unor astfel de materiale.

În septembrie 2022, NYPD a eliminat câțiva artiști locali din seria festivalului Rolling Loud, din cauza unor preocupări legate de siguranța publică. Șeful poliției și-a exprimat îngrijorarea că prezența rapperilor ar putea incita la violență.

Influenţa

UK Drill este un subgen de drill și road rap care a apărut în zona Brixton din sudul Londrei în jurul anului 2012. Inspirându-se din stilul Chicago drill, artiștii UK Drill descriu adesea un stil de viață crud și hedonist asociat cu criminalitatea. Mulți muzicieni din acest gen au legături cu bande de stradă sau provin din zone defavorizate din punct de vedere socioeconomic, unde criminalitatea este o realitate zilnică.

UK Drill este strâns legat de road rap, versiunea britanică a gangsta rap, care a câștigat popularitate în anii care au precedat ascensiunea drill-ului. Din punct de vedere muzical, UK Drill prezintă adesea versuri provocatoare și un ton dur, agresiv, care reflectă realitățile vieții de stradă.

Drama din 2023 We TV Cold x Windy se adâncește în lumea brutală din Chicago, prin poveștile a două femei, interpretate de Sh'Kia Augustin și Nijah Brenea, în timp ce se luptă să supraviețuiască și să reușească într-o lume în care muzica de drill este o parte inevitabil. de realitatea lor dura.