Ce este un arpegiu

Arpegiul este o tehnică de interpretare a acordurilor în care sunetele sunt produse nu simultan, ci secvenţial, unul după altul. Dacă sunteți familiarizat cu conceptul de „strumming” atunci când cântați la chitară, atunci esența arpegiului vă este clară, deși acești termeni nu trebuie confundați, deoarece strumming poate fi folosit nu numai pentru acorduri.

Termenul „arpegiu” provine din cuvântul italian arpeggiare, care înseamnă „a cânta la harpă”. În ciuda acestui fapt, arpegiile sunt utilizate pe scară largă nu numai de către harpişti, ci şi de către pianişti, chitarişti şi interpreţi la instrumente cu coarde, cum ar fi vioara, violoncelul sau contrabasul. Pe aceste instrumente, acordurile sunt de obicei cântate folosind tehnica arpeggiato, deoarece arcul poate capta doar două note adiacente simultan și, pentru a cânta a treia, este necesar să treceți la el.

În lumea muzicii moderne, mai ales când lucrează cu sintetizatoare, un muzician nu are nevoie să execute arpegii manual. Multe sintetizatoare au o funcție de arpegiator, care împarte automat un acord în note individuale. Tot ce trebuie să faceți este să setați parametrii doriti – viteza, direcția (sus sau jos), modelul ritmic, dinamica – iar sintetizatorul va crea partea necesară, care poate fi inclusă în compoziție.

Arpegiul, indicat în note printr-o linie ondulată, este popular în genurile synthwave și chiptune. În synthwave, inspirat de sunete retro, arpegiile creează adesea o senzație de unde netede, ca, de exemplu, în tema din titlu a serialului TV „Stranger Things”. În chiptune, unde muzica este creată pe baza sunetelor consolelor de jocuri, arpegiile formează adesea modele ritmice recunoscute. Dar utilizarea arpegiilor este departe de a fi nouă – este suficient să ne amintim celebra „Moonlight Sonata” de Beethoven, bazată pe sunete succesive de arpegi.

Inițial, arpegiul însemna un mod de a cânta acordurile atunci când sunetele sunt preluate nu simultan (armonic), ci secvenţial (melodic). Din acest punct de vedere, arpegiul poate fi numit un tip de fingerpicking. Arpegiul poate fi considerat și ca o structură melodică constând din tonuri de acorduri (grade I, III și V) jucate în secvență și reprezentând grade stabile într-o anumită scară. De exemplu, la scara Do major, notele Do-E-Sol formează o triadă tonică, iar dacă le cântați una după alta, obțineți un arpegiu care caracterizează această scară și acordul său principal. Astfel, fiecare arpegiu este asociat cu o anumită scară, iar extinderea arpegiului prin adăugarea de grade instabile permite aducerea acestuia mai aproape de scară și acord, creând o tranziție lină între ele.

Cum să înveți arpegiile

Arpegiile sunt un element important al tehnicii muzicale, mai ales atunci când cântați la chitară, iar stăpânirea lor necesită abordarea corectă. Adesea, atunci când încercăm să învățăm arpegii, ne confruntăm cu o suprasolicitare de informații: căutând diagrame pe Internet, studiindu-le, uitându-le rapid și în cele din urmă – dezamăgire. Această cale nu aduce rezultatele dorite. Pentru a stăpâni cu adevărat arpegiile, este important să conectați noile cunoștințe cu materialul deja studiat și să le aplicați în practică.
În loc să urmați pur și simplu diagrame gata făcute, încercați să găsiți și să construiți singur arpegii pe panou. Acest lucru nu numai că vă va ajuta să vă amintiți mai bine locația notelor, ci și să vă îmbunătățiți înțelegerea structurii muzicale.

Începeți cu o scară familiară într-o degetare confortabilă, de exemplu, Do major în digitația Segovia de la a 5-a coardă. Treceți prin scară de câteva ori, reîmprospătați-vă memoria cu privire la locația notelor. Apoi cântați cântarul și rostiți notele cu voce tare – acest exercițiu vă va ajuta să vă amintiți locația lor pe panou. Apoi, identificați gradele stabile ale scalei, cum ar fi CEG. Joacă la scară subliniind aceste grade. Apoi încercați să cântați scara omițând gradele instabile pentru a crea un arpegiu major de triadă într-o singură degetare, fără a folosi indicii sau diagrame.

Odată ce ați memorat locațiile notelor de arpegi pe panou, creați propria diagramă care va fi legată de scala originală. Acest lucru vă va ajuta să înțelegeți mai bine relația dintre scale și arpegii, făcându-le parte dintr-un singur context muzical, mai degrabă decât ceva separat.

În același mod, puteți izola arpegii de alte scale și digitații. Dacă învățați scale folosind metoda clasică (de exemplu, degetele Segovia), încercați să izolați arpegiile pentru scale de la a șasea coardă sau de la degetele de a treia octava.

Dacă lucrați cu sistemul CAGED, aflați arpegiile pentru fiecare formă de scară și încercați să le combinați într-un singur sistem care acoperă toată placa. Schimbați pozițiile când faceți tranziția între notele de arpegiu pentru a învăța să vedeți notele individuale, în loc să rămâneți blocat pe forme rigide.

Pentru chitariștii cu experiență care cunosc degetele arpegiilor, este util să încerce să cânte arpegii cu un deget pe toată placa. Acest lucru va oferi o nouă perspectivă asupra instrumentului și va ajuta la activarea altor procese de atenție.

De asemenea, izolați arpegiile de scalele minore pentru a obține triade minore. Dacă îți este greu să stăpânești singur arpegiile, poți oricând să apelezi la cursuri profesionale de chitară.

Exemplu de arpegi

Să luăm ca exemplu acordul la minor (Am). Acest acord este format din trei note: A (A), C (C) și E (E). Pentru a-l cânta, așezați degetele mâinii stângi pe panou, astfel încât să apăsați simultan toate notele necesare. Apoi, treceți mâna dreaptă peste coarde, sunând toate aceste note simultan, creând un acord complet.

Deci, cum cântați un acord minor ca arpegiu? În loc să cântați toate notele acordului deodată, așa cum ați proceda într-un acord normal, cântați-le pe rând, în ordine.

Deși puteți folosi o formă de acord pentru a cânta un arpegiu, este important să înțelegeți că arpegiile de la chitară nu sunt pur și simplu cântând notele unui acord în succesiune. Utilizarea formelor de acorduri pentru a reda arpegii poate să nu fie cea mai eficientă abordare. În schimb, este mai bine să lucrați cu secvențe de note special concepute pentru arpegii. Este important ca notele să nu sune toate deodată, ca într-un acord - fiecare notă ar trebui să se oprească înainte de a suna următoarea.

Iată un exemplu de arpegiu în poziție deschisă al unui acord la minor (Am).

Prieteni, în concluzie vreau să vă împărtășesc o resursă grozavă în care puteți genera gratuit un arpegiu, o scară sau o coardă în orice tonalitate și în toate pozițiile de pe panou. Acest instrument va deveni un asistent indispensabil în dezvoltarea ta muzicală.

Dacă acest articol v-a fost util, nu uitați să dați un like și să vă abonați la canalul nostru – mai sunt multe lucruri interesante înainte!