Cum să-ți faci muzica mai tare

Conceptul de „stăpânire” intimidează adesea mulți indivizi. De-a lungul istoriei sale, stăpânirea profesională a fost privită ca domeniul inginerilor cu înaltă experiență și calificare. Noțiunea fundamentală este că trebuie să posede o ureche fin pregătită și să aibă acces la o cameră echipată profesional pentru a începe o carieră în acest domeniu.

Din fericire, plug-in-urile și software-ul modern au făcut posibilă masterizarea de înaltă calitate pentru oricine se gândește la cum să facă muzică din confortul propriei case. În timp ce o piesă care este masterizată în afara unui studio profesional poate să nu aibă aceeași valoare comercială și impecabil ca un produs de studio, rezultate excelente pot fi obținute folosind echipamentele disponibile acasă.

Pentru lansări importante de albume sau single, este recomandabil să trimiteți mixul la un studio profesionist pentru masterare. Cu toate acestea, dacă ai un buget restrâns, lucrezi la piese demo sau te confrunți cu un termen limită urgent pentru a onora o comandă, home mastering oferă o soluție ideală.

Stăpânirea pașilor

Dacă credeți că „masterizarea” implică doar procesarea fișierului stereo final după mixare, vă înșelați. Stăpânirea cuprinde un domeniu mult mai larg. Este o tehnică care presupune rafinarea finală a unui album sau mini-album. Inginerul de mastering servește drept ultimul punct de control, revizuind meticulos întreaga lucrare înainte de a fi inscripționată pe un disc sau eliberată într-un alt format.

Un aspect al masterizării implică determinarea ordinii melodiilor pentru album. În timp ce artistul, producătorul sau casa de discuri pot avea propria viziune asupra secvenței pieselor, în timpul procesului de mastering este creată o ordine coerentă.

Este esențial să acordați atenție impactului inițial al albumului, asigurându-vă că nu începe prea tare sau dur și să creați o secvență care crește treptat în volum. Aranjarea strategică a pieselor poate spori atractivitatea generală a albumului. Plasarea melodiilor cu moduri tonale similare una lângă alta permite tranziții ușoare în cadrul albumului. Este important să aveți întotdeauna în vedere acești factori.

Odată ce secvența este determinată, piesele individuale pot fi procesate.
De obicei, aceasta implică șase etape principale: reducerea zgomotului, egalizarea meticuloasă, compresia, egalizarea generală, limitarea și ditheringul. În plus, este crucial să se asigure coerența și compatibilitatea între melodiile de pe album, mai ales dacă au fost înregistrate sau mixate de diferiți ingineri. Folosind egalizarea și compresia, scopul este de a obține un sunet consistent și armonios.

După procesarea pieselor și verificarea nivelurilor finale ale volumului, exportul pieselor poate începe. Dacă albumul urmează să fie inscripționat pe un disc, este necesară definirea decalajelor dintre melodii și crearea unei copii a CD-ului Red Book pentru compania de editură. În acest scop, poate fi utilizat un software specializat de mastering disc, cum ar fi WaveBurner.

Pentru cei care publică în mod regulat melodii online, conversia acestora în diferite formate este importantă. În plus, crearea unei versiuni de înaltă calitate a piesei, potrivită pentru ajustări viitoare și remasterizare, este o altă sarcină importantă de întreprins.

Procesarea fișierelor stereo

Aruncând o privire mai atentă la pașii de procesare, este important să rețineți că aceștia nu trebuie neapărat să urmeze o secvență fixă ​​și, uneori, modificarea ordinii poate duce la rezultate și mai bune. Cu toate acestea, voi prezenta secvența pe care o folosesc cel mai frecvent.

Un pas inițial esențial este reducerea zgomotului, în special la remasterizarea înregistrărilor analogice vechi.
Zgomotul de fundal, șuieratul, clicurile și pop-urile trebuie eliminate din mix înainte de a continua cu procesarea ulterioară. Instrumente precum iZotope RX5 sunt potrivite pentru această sarcină. Egalizarea chirurgicală poate fi folosită pentru a elimina artefactele nedorite din sunet. În plus, filtrele pot fi aplicate pentru a elimina sub-low-urile nedorite (orice sub 20-30 Hz).

Compresia este un alt element crucial folosit pentru a controla volumul excesiv în pistă. Ajustarea timpului de atac permite adăugarea de „punch” (cu un atac lent) sau densitate (cu un atac rapid) la sunet. Modificarea timpului de eliberare poate crește volumul (cu o eliberare rapidă) sau poate crea un semnal mai comprimat muzical (cu o eliberare lentă). Este o practică obișnuită să folosiți mai multe compresoare într-un lanț, fiecare oferind 1 până la 3 dB de compresie.

Pentru un control mai precis asupra intervalelor individuale de frecvență din mix, poate fi folosită compresia multibandă. De exemplu, dacă un hi-hat sună prea tare într-o piesă, puteți comprima doar intervalul de frecvență pe care îl ocupă în loc să utilizați EQ pentru a reduce acea frecvență. Compresia multibandă poate fi, de asemenea, utilizată pentru a îmbunătăți nivelul inferior al unui mix, fără a afecta restul spectrului de frecvență.

După îndepărtarea elementelor inutile din amestec și aplicarea compresiei, se efectuează egalizarea finală a piesei. Dacă observați joase sau înalte excesiv de puternice în sunetul mixului, acestea pot fi corectate folosind un egalizator. Orice egalizator este potrivit în acest scop, deoarece este esențial ca o piesă să sune bine într-o gamă largă de sisteme diferite. EQ-urile de fază liniară sunt deosebit de utile pentru mastering, deoarece rareori cauzează probleme de fază, în special cu ajustări minore de mixare. EQ-urile analogice și plug-in-urile care emulează caracteristicile EQ analogice excelează și la adăugarea caracterului mixului.

În cele din urmă, atunci când lucrați cu o pistă de 24 de biți sau mai mare, aceasta trebuie convertită la 16 biți și ditherată pentru export. Dithering-ul trebuie aplicat o singură dată, chiar la sfârșitul procesului de mastering. Neglijarea utilizării ditheringului și exportarea piesei numai în format de 16 biți poate duce la distorsiuni ale sunetului. Reducerea adâncimii de biți cu dithering este un pas final crucial.

Această prezentare generală oferă o schiță generală a diferitelor tehnici folosite în stăpânire. În plus față de cele șase operațiuni descrise, există numeroase alte instrumente și tehnici care pot fi utilizate, cum ar fi îmbunătățirea stereo, tehnica mid/side (procesare separată a canalelor centrale și laterale), printre altele. Cu toate acestea, acest material se concentrează pe o explorare detaliată a acestor șase operațiuni.

Echipamente de mastering acasă

Când examinăm mai îndeaproape etapele de procesare, este important să recunoaștem că aceștia nu trebuie să adere la o secvență fixă ​​și, uneori, rearanjarea ordinii poate da rezultate superioare. Cu toate acestea, voi schița secvența pe care o folosesc frecvent.

Un pas inițial și vital este reducerea zgomotului, mai ales atunci când remasterizați înregistrări analogice vechi. Eliminarea zgomotului de fundal, șuierat, clicuri și pop-uri este necesară înainte de a continua cu procesarea ulterioară. Instrumente precum iZotope RX5 sunt potrivite pentru această sarcină.

Pentru a elimina artefactele nedorite din sunet, poate fi folosită egalizarea chirurgicală. În plus, filtrele pot fi aplicate pentru a elimina sub-lows nedorite (sub 20-30 Hz).

Compresia joacă un rol crucial în controlul volumului excesiv în cadrul unei piese. Prin ajustarea timpului de atac, se poate adăuga „punch” (cu un atac lent) sau densitate (cu un atac rapid) sunetului. Modificarea timpului de eliberare poate crește volumul (cu o eliberare rapidă) sau poate crea un semnal mai comprimat muzical (cu o eliberare lentă). Este o practică obișnuită să folosiți mai multe compresoare într-un lanț, fiecare oferind 1 până la 3 dB de compresie.

Pentru un control precis asupra intervalelor de frecvență individuale din mix, poate fi folosită compresia multibandă. De exemplu, dacă un hi-hat sună prea tare într-o piesă, este posibil să comprimați doar intervalul de frecvență pe care îl ocupă în loc să utilizați EQ pentru a atenua acea frecvență. Compresia multibandă poate, de asemenea, să îmbunătățească nivelul inferior al unui mixaj, fără a afecta restul spectrului de frecvență.

După îndepărtarea elementelor inutile din mix și aplicarea compresiei, se realizează egalizarea finală a pistei. Dacă în sunetul mixului sunt prezente joase sau înalte excesiv de puternice, acestea pot fi corectate folosind un egalizator. Orice egalizator este potrivit în acest scop, deoarece scopul este ca piesa să sune bine în diferite sisteme. EQ-urile de fază liniară sunt deosebit de benefice pentru mastering, deoarece rareori introduc probleme de fază, mai ales atunci când se fac ajustări minore de mixare. EQ-urile analogice și pluginurile care emulează caracteristicile EQ analogice sunt, de asemenea, eficiente în a conferi caracter mixului.

În cele din urmă, atunci când lucrați cu o pistă de 24 de biți sau mai mare, este necesar să o convertiți la 16 biți și să aplicați dithering înainte de a exporta. Dithering-ul trebuie aplicat o singură dată, chiar la sfârșitul procesului de mastering. Neglijarea utilizării dithering-ului și exportarea piesei numai într-un format de 16 biți poate duce la distorsiuni ale sunetului. Reducerea adâncimii de biți cu dithering servește ca pas final crucial.

Această prezentare generală oferă o schiță generală a diferitelor tehnici folosite în stăpânire. În plus față de cele șase operațiuni descrise, există numeroase alte instrumente și tehnici care pot fi utilizate, cum ar fi îmbunătățirea stereo, tehnica mid/side (procesare separată a canalelor centrale și laterale) și multe altele. Cu toate acestea, accentul acestui material este de a oferi o explorare detaliată a acestor șase operațiuni.