Cum se echivalează tobe

Egalizarea secțiunii tobei și tobelor

Afirmația conform căreia tobele și tobele dintr-o bibliotecă de mostre nu au nevoie de egalizare este incorectă. În ciuda procesării cu atenție a tobelor în pachete de mostre de calitate, acest lucru nu le face universale și nu garantează că o anumită probă se va potrivi perfect în mixul dumneavoastră. Fără EQ adecvat, secțiunea de tobe poate suna spălată și instabilă, ascunzându-se în spatele altor instrumente și dând impresia de muzică de proastă calitate. Egalizarea tobelor poate corecta această situație.

Producatorul de beat online Amped Studio este echipat cu toate instrumentele necesare pentru egalizarea și mixarea corectă și profesională a tobelor pentru a forma mixul muzical corect.

Conflictul care face ca sunetul să fie amestecat se datorează diferențelor în caracteristicile spectrale ale eșantioanelor. Tobele din două biblioteci diferite vor arăta complet diferit pe spectrogramă: vor avea propriul lor domeniu de frecvență, dinamică și distribuție armonică. Din acest motiv, este posibil ca un anumit eșantion să nu se potrivească cu restul instrumentelor din amestec, făcându-l nici universal, nici interschimbabil.

Problema este parțial rezolvată prin utilizarea pachetelor specializate create pentru un anumit stil. În astfel de pachete, tobele sunt preprocesate și au caracterul dorit, care nu intră în conflict cu alte instrumente tipice acestui gen muzical. Cu toate acestea, pentru aceasta, mixul trebuie să corespundă strict unui anumit stil, ceea ce nu este întotdeauna posibil pentru muzicienii începători. Respectarea strictă a stilului este de obicei menținută numai de muzicieni experimentați și comerciali care scriu muzică pentru case de discuri sau stocuri audio.

Egalizarea tobelor este cea mai importantă etapă a amestecării. Fără el, este imposibil să se obțină un sunet „de marcă”: melodiile vor fi similare cu sute de altele create de începători folosind aceleași biblioteci. Un ascultător experimentat va putea spune cu ușurință dacă tobele au fost pur și simplu aruncate în amestec sau dacă s-a lucrat suplimentar la ele. Metodele descrise în articol și tutorial video pot fi folosite și pentru a lucra cu alte instrumente de joasă frecvență care nu au legătură cu secțiunea de tobe și ritm.

Egalizarea capcanei vă permite să mutați instrumentul în adâncime și înălțime, în timp ce panoarea vă permite să-l deplasați lateral. De exemplu, tăind componenta de joasă frecvență a unei capcane, o vom ridica mai sus și vom face loc pentru linia de bas și kick-ul. Prin reducerea nivelului de-a lungul spectrului, volumul va deveni mai mic, iar sunetul va părea subiectiv că s-a mutat în fundal, mai adânc în amestec.

Ar trebui să începeți cu un butoi. În pachetele de mostre care nu sunt specifice unui anumit stil, loviturile sunt de obicei făcute pentru a avea o gamă largă.

Kick este adesea calculat pentru a fi redat în timpul pauzelor dintre părți sau utilizat ca efect SFX. În astfel de cazuri, gama superioară nu trebuie tăiată, deoarece sunetul de gamă completă devine adecvat. Cu toate acestea, dacă scopul este de a încadra lovitura în amestec, capătul superior al intervalului poate fi de prisos. Pentru a face acest lucru, utilizați un filtru trece-jos, care este prezent în orice egalizator parametric, inclusiv în cele gratuite. Reglând panta sau factorul de calitate al tăierii, puteți schimba caracterul sunetului, făcând rularea mai moale sau mai aspră. În acest fel, lovitura va fi clar localizată în partea inferioară a spectrului, iar frecvențele sale superioare nu vor interfera cu alte instrumente. De obicei, nu se folosește panoarea loviturii, deoarece în mod tradițional sună centrat.

Conflictul bass-kick este un subiect larg și nuanțat. Pe scurt: frecvența purtătoare a liniei de bas și a loviturii sunt de obicei aceleași, care este de aproximativ 50 Hz. Niciuna dintre ele nu poate fi tăiată de un filtru de trecere înaltă. Soluția optimă este compresia side chain, în care frecvența purtătoare a basului a loviturii este întreruptă doar în momentul impactului, iar în restul timpului linia sună fără filtrare.

În etapa de egalizare, puteți tăia ușor frecvențele joase ale liniei de bas pentru kick. Aceasta nu va fi o soluție permanentă, dar poate ajuta. Dacă atenuarea unuia dintre aceste elemente se potrivește stilului piesei, puteți renunța la compresia lanțului lateral și pur și simplu puteți tăia suficient din gama de frecvență.

Dacă vrei să adaugi un plus de accent unei lovituri într-un mix, nu trebuie să-l faci mai tare. Ar fi mai bine să atenuați frecvențele medii și să creați un vârf în zona de înaltă frecvență unde se aude clicul. Acest lucru va crea contrastul de frecvență potrivit și va ridica regiunea de frecvență joasă fără supraîncărcare. Pe lângă evidențierea loviturii, acest lucru va elibera mediul pentru alte părți.

Alte instrumente de tobe, cum ar fi capcana, palma și pălăria, sunt evidențiate în amestec într-un mod similar: frecvența lor fundamentală este accentuată, iar partea inutilă a spectrului este tăiată. Spectrograma arată clar că aplaudatul invadează regiunea de joasă frecvență.

După o filtrare destul de strânsă a frecvențelor joase și o ușoară tăiere a frecvențelor înalte, clap-ul nu va interfera cu kick-ul, basul și hi-hats-urile. Cu toate acestea, sunetul său va rămâne neschimbat.

Acest model de distribuție spațială a instrumentelor și metoda reducerii pot fi considerate clasice. Gibson a scris despre ei în cartea sa „The Art of Mixing”, care este recomandată tuturor muzicienilor aspiranți. Cu toate acestea, pur și simplu plasarea instrumentelor astfel încât acestea să nu se suprapună nu dă întotdeauna un rezultat ideal. Chiar dacă un analizor de spectru arată că nu există conflicte de frecvență între mostre, imaginea sonoră poate fi încă departe de a fi ideală.

Motivul constă în particularitățile psihoacusticii. Auzul nostru nu este liniar, iar formularea exactă a regulilor ideale pentru crearea unui spațiu sonor nu este încă posibilă, deoarece rezultatul va fi perceput diferit din cauza multor factori dincolo de controlul muzicianului. Soluția este să abordezi procesul în mod creativ și să ai mai multă încredere în auzul tău decât în ​​instrumente. De exemplu, experimentarea cu EQ reverb pe o capcană poate oferi o nouă experiență auditivă și o variație suplimentară a sunetului mixului.

Sfaturi pentru lucrul cu spectrul și egalizatorul

• Nu rămâneți blocați pe un canal sau pe un eșantion : este important să luați în considerare modul în care tobele sună împreună în mixul final, mai degrabă decât într-o ascultare separată;
• Evitați „încețoșarea” auzului : Începătorilor nu li se recomandă să lucreze cu egalizatorul mai mult de unul sau două minute o dată, altfel percepția poate fi distorsionată. Motivul este că există prea multe opțiuni de sunet într-o perioadă scurtă de timp, iar urechea nu are timp să le analizeze. Soluția este oprirea sunetului în timpul egalizării;
• Ascultați a doua zi : Înainte de randarea finală, asigurați-vă că ascultați piesa a doua zi pentru a vă reîmprospăta percepția și pentru a vedea (sau mai degrabă, a auzi) dintr-un nou punct de vedere.

Sfaturi pentru egalizare și intervale de frecvență

Fiecare mix este unic, dar există unele probleme care apar în mod regulat: sunetul murdar rămâne murdar, duritatea rămâne dură și fiecare dintre aceste calități corespunde unui interval de frecvență specific. Cheat sheets EQ vă va ajuta să vă deplasați în direcția corectă. De exemplu, dacă foaia de cheat spune „tăiați la 300 Hz pentru a scăpa de murdărie”, acea valoare ar putea fi potrivită pentru mixul dvs. sau cel puțin aproape de ceea ce aveți nevoie. Cheat sheet vă va spune de unde să începeți.

Vă rugăm să rețineți că intervalele de frecvență indicate aici sunt orientative și sunt potrivite pentru majoritatea situațiilor. Nu vă fie teamă să faceți mici modificări ale intervalelor de frecvență, deoarece acest lucru poate îmbunătăți semnificativ rezultatele.

Echilibrul este cheia unui mix de succes

Echilibrul tuturor pieselor din mix este fundamentul sunetului tău. Tot ceea ce faci este egalizare, compresie, efecte spațiale, saturație etc. — se bazează pe modul în care echilibrezi mixul. Inginerul de mix de superstar Billy Decker a spus: „Fac totul având în vedere echilibrul. Dacă ceva este dezechilibrat, totul este dezechilibrat.”

Amintiți-vă că fiecare mică schimbare pe care o faceți afectează tonul mixului dvs. Când lucrați la egalizare, concentrați-vă mai întâi pe eliminarea frecvențelor cu probleme (de obicei rezonanțe), apoi faceți tot ce este necesar pentru a îmbunătăți piesele. Numai după ce ai stabilit un ton curat poți începe pașii finali de egalizare.

Stai departe de butonul Solo

Vocea principală este singurul element al mixului tău care are sens pentru EQ într-un solo. Egalizarea melodiilor individuale ale microfoanelor cu tobe distanțate strâns poate scoate la iveală o mulțime de frecvențe de rezonanță, dar eliminarea acestora poate distruge energia pieselor tale. Deși sunetele individuale pot deveni mai clare, sunetul general al tobelor își va pierde puterea. Tobele ar trebui să sune ca și cum ar doborî o ușă, nu să bată politicos și să ceară permisiunea de a intra.

Ce se întâmplă, dragă?

Înainte de a începe EQing, gândiți-vă la rădăcina problemei. Adesea, un interval de frecvență maschează pe altul. Dacă capcana sună plictisitor și lipsit de viață, este posibil să existe multă rezonanță în gama medie, distragerea atenției de la detaliile de înaltă frecvență. Tăiați acea rezonanță și probabil veți auzi că capcana prinde viață.

Un alt exemplu clasic este butoiul care „nu are corp” (butoi fantomă?). Problema este probabil energia excesivă în mediile inferioare, care maschează frecvențele joase. Îndepărtând mediile joase, deschideți brusc spectrul puternic de frecvență joasă al tobei.

Vă rugăm să verificați faza înainte de egalizare

Asigurați-vă că toate piesele de tobe sunt într-o relație optimă de fază (polaritate) între ele. În caz contrar, EQ va fi un coșmar și rezultatul final va suna în continuare slab.

Selectați un microfon (sau pereche de microfoane), cum ar fi overheads, și ascultați-le împreună cu fiecare microfon apropiat din configurație, unul câte unul. Comutați faza pe fiecare microfon apropiat și vedeți ce setare de fază îi permite să se „potrivească” cu supraîncărcarea, creând un sunet plin și puternic. Microfoanele apropiate care sunt defazate cu suprafețele vor face, de obicei, tobele să sune mai slab sau mai îndepărtat, în comparație cu microfoanele cu faza corectă.

De asemenea, asigurați-vă că oricare două microfoane de pe aceeași tobă, cum ar fi microfoanele de sus și de jos, se stivuiesc împreună pentru un răspuns optim de fază. Acest lucru duce de obicei la frecvențe joase mai puternice.

Găsiți frecvențe neplăcute

Când vine vorba de egalizarea subtractivă și aditivă, folosiți principiul: „Tăiați răul și scoateți binele.” Iată o modalitate ușoară de a determina ce frecvențe să tăiați: creați un EQ în bandă îngustă și creșteți câștigul. Apoi treceți încet prin spectru până când auziți ceva neplăcut și tăiați acea frecvență pentru a face să sune mai bine. Nu vă fie teamă să creșteți câștigul cu 9 sau 10 dB pentru a găsi frecvențe de rezonanță.

Începeți cu un Q larg pentru a localiza zona cu probleme, apoi restrângeți Q pentru a regla fin frecvența problemei. Asigurați-vă că monitorizați volumul monitoarelor sau căștilor dvs., deoarece frecvențele de rezonanță pot deveni brusc foarte puternice în timpul acestui proces.

Sărim pe cauciuc

O modalitate excelentă de a obține tonul perfect pentru tobe este să le grupați într-un autobuz sau subgrup. Introduceți un EQ stereo în faderul de grup și fiți creativ. În acest fel, puteți elimina cu ușurință murdăria de pe toate piesele de tobe sau puteți adăuga puțină strălucire și atac. Amintiți-vă că în acest caz afectați toate rolele în același timp.

Odată ce ați terminat de EQing întregul grup de tobe, luați în considerare piesele individuale pentru ajustări suplimentare de ton. Este important să ne amintim că echilibrul general și tonalitatea întregului kit de tobe vor afecta sunetul mult mai mult decât piesele individuale. Așa că asigurați-vă că aveți un echilibru bun înainte de a începe EQing.

Tehnici de bază pentru tonul tobei

Anvelopa tambur

• Reglați frecvențele joase folosind un filtru trece-înalt și, de asemenea, creșteți ușor intervalul în jur de 50-100 Hz. Acest lucru va oferi amplificare rezonantă fără a supraîncărca subwooferele;
• Boxiness este de obicei în intervalul de la 300 la 400 Hz, așa că tăiați-l cu atenție dacă este necesar;
• 500Hz va adăuga un pic de corp la configurația generală;
• Reduceți frecvența de 2,5 kHz pentru a elimina excesul de asprime și pentru a face loc pentru chitare și voce.

Lovitură

• • Filtrați tobele cu un filtru de trecere înaltă în jur de 30 Hz. Orice lucru sub acest nivel este zgomot și ar trebui evitat pentru a obține frecvențe joase clare. Aveți grijă la tobe electronice precum 808s, care pot avea o frecvență fundamentală sub 30 Hz;
• • Tăiați mediile inferioare în jur de 300-600 Hz pentru a scăpa de sunetul boxy. Găsiți frecvența cea mai problematică și eliminați-o. Acest lucru va îmbunătăți semnificativ sunetul;
• • Creșteți maximele pentru atac. Pentru muzica metal, adăugați frecvențe înalte în intervalul 4-8 kHz pentru a crea un clic, în timp ce pentru muzica indie, rock și pop, este mai bine să măriți frecvențele în intervalul 1,5-2,5 kHz pentru un pic de pumn;
• • Dacă doriți să reduceți sunetul altor tobe (în special ale chimvalelor) care se scurg în pista de tobe bas, utilizați filtrarea trece-jos de 5 kHz sau mai mare. Dar aveți grijă să nu pierdeți snap-ul sau snap-ul loviturii. O poartă poate fi mai eficientă în această situație decât un simplu egalizator la reducerea zgomotului.

Tobă capcană

• Dacă toba pătrunde prea mult în microfonul capcanei, poate crea un nivel scăzut neplăcut în mix. Pentru a combate acest lucru, puteți filtra pista capcană sub 100 Hz cu o pantă abruptă (filtrul trece-înalt SSL este de 18 dB pe octava);
• Întărește corpul tobei prin creșterea frecvențelor în intervalul 100-250 Hz pentru a adăuga putere;
• Pentru a crește atacul capcanei, creșteți frecvențele în intervalul 1,5-3 kHz;
• Adăugați mai mult „zdrăngănit” în partea de jos a capcanei la 5 kHz;
• Dacă clicurile capcanei sunt prea puternice, dar capcana în sine nu este suficient de strălucitoare, utilizați un câștig de raft înalt la 9-10 kHz. Acest lucru va lumina tamburul fără a accentua clicurile;
• Capcanele sunt predispuse la rezonanțe neplăcute, așa că revizuiți toate frecvențele și scăpați de ele.

Hi-Hat

• Hi-hats-urile pot conține o mulțime de scurgeri de sunet de la capcană sau tom-uri, astfel încât acestea pot fi filtrate cu un filtru trece-înalt la 300-400 Hz;
• Grosimea poate fi adăugată de la 600-800 Hz, iar claritatea și deschiderea pot fi adăugate de la 6 kHz la 12 kHz;
• Curățarea intervalului de la 800 Hz la 2 kHz poate elimina nazalitatea unor hi-hats.

Chimvale/Gas

• Diferite genuri folosesc microfoanele deasupra capului în moduri diferite. De exemplu, în metal, ele servesc exclusiv pentru înregistrarea chimvalelor, în timp ce în blues și rock suprafețele pot fi sursa principală a sunetului tobei. Genurile care necesită un sunet complet de tobe necesită o filtrare trece-înaltă mai moale (sau deloc filtrare) în comparație cu genurile care folosesc overheads în primul rând pentru chimvale;
• Claritatea chimbalului este de 2,5 kHz. Explorați această zonă pentru a găsi frecvențele care creează sunetul dur și neplăcut. Tăierea în această zonă nu va face plăcile să pară plictisitoare; dimpotrivă, vor străluci în amestec fără a vă arde urechile.