Ritm euclidian

Legătura dintre muzică și matematică este cunoscută de mult și nu este vorba doar despre math rock. Muzica, așa cum am explicat mai devreme, poate fi folosită pentru a crea forme pe un plan bidimensional, iar ritmul și numerele sunt, de asemenea, strâns legate. Un prim exemplu al acestei combinații este ritmul euclidian, care demonstrează sinergia dintre conceptele muzicale și matematice.

În secolul al III-lea î.Hr., matematicianul grec antic Euclid a dezvoltat un algoritm pentru determinarea celui mai mare divizor comun a două numere, bazat pe o pereche de numere formată dintr-un număr mai mic și diferența dintre un număr mai mare și mai mic.

În 2004, un profesor canadian de informatică la Universitatea New York din Abu Dhabi, Godfried Toussaint, a descoperit că acest algoritm poate fi folosit pentru a crea ritmuri. Cel mai mare divizor comun determină numărul de bătăi dintr-un ritm, distribuit uniform, făcându-l stabil. Toussaint a mai descoperit că ritmurile euclidiene formează baza majorității stilurilor muzicale etnice, cu excepția muzicii indiene.

De exemplu, ritmul tresillo cubanez, răspândit pe trei bătăi într-un bar cu opt părți, este adesea găsit în muzica pop occidentală. Ritmurile euclidiene combină în mod obișnuit numerele pare și impare de bătăi și diviziuni, creând un efect de tranziție și „săritură” ideal pentru muzica de dans. Aceste ritmuri pot fi explorate pe site-uri speciale unde sunt setati parametrii de ritm, ceea ce va permite sa experimentati fascinatia poliritmurilor.

În plus, calculele euclidiene găsesc aplicații nu numai în bossa nova braziliană, aksak turcesc și alte ritmuri etnice, ci și în acceleratorii de particule din fizica atomică, teoria corzilor și informatică. Acest lucru demonstrează că complexitatea muzicii în termeni matematici poate fi mai profundă decât se vede.