Ritm de leagăn

Swing-ul este atât de adânc înrădăcinat în jazz, încât în ​​anii 1930 a apărut un întreg subgen numit „swing”, prezentând adesea trupe mari de jazz cântând piese dinamice. Cu toate acestea, conceptul ritmic de swing s-a extins dincolo de rădăcinile sale de jazz - astăzi, elemente ale acestuia pot fi găsite în genuri moderne precum hip-hop și R&B, unde ritmurile de swing își găsesc o nouă expresie.

Producătorii moderni folosesc activ swing-ul în proiectele lor, experimentează cu setările DAW și inspirându-se de la pionierii beatmaking precum J Dilla, care a devenit faimos pentru interpretările sale electronice ale swing-ului. Dacă vrei să adaugi un pic de vivacitate și ritm pieselor tale și să-i faci pe ascultători să-și clătinească capetele la ritm, ar trebui să te gândești să încorporezi swing-ul în muzica ta.

În acest articol, ne vom uita la teoria muzicală și istoria swing-ului și vom împărtăși sfaturi practice despre cum să-l folosim în compunerea de cântece.

Ce este leagănul?

În muzică, swing-ul este o interpretare specifică a ritmului în care notele a opta sunt jucate cu accent pe triplete, creând un sunet de galop. Termenul se referă, de asemenea, la un gen de jazz timpuriu care folosește pe scară largă acest stil ritmic.

Swing-ul și jazzul sunt profund împletite – termenul „swing” a fost inventat de muzicienii de jazz în anii 1930, iar de atunci și până în anii 1970, cea mai mare parte a muzicii de jazz a fost interpretată în acest stil. Swing acoperă o gamă largă de stiluri de jazz, de la jazz tradițional din New Orleans la bebop.

Teoria muzicii swing

Înțelegerea swing-ului necesită puțină teorie muzicală, în special diferența dintre notele de opt și triplete. Deși ritmurile swing sunt de obicei scrise ca note a opta, ele sunt de fapt jucate ca triplete, cu accent pe restul între ele.

Mai simplu spus, notația swing stabilește o echivalență între aceste două moduri de a transmite ritmul.

Swing-ul accentuează ritmul în spate

Swing-ul nu este doar un stil ritmic. De exemplu, Simfonia a 9-a a lui Beethoven a folosit, de asemenea, ritmuri asemănătoare cu tripletele, dar această muzică nu este considerată muzică swing. În schimb, tripletele au fost cântate ca note a opta și a șaisprezecelea punctate, ceea ce creează o senzație diferită pe care muzica swing nu o transmite.

În cea de-a doua mișcare a Simfoniei a 9-a, puteți observa în special modul în care orchestra cântă tripletele uniform și precis. Acest lucru creează o structură ritmică care este diferită de modul în care muzicienii de jazz interpretează nota a opta, dându-le un „swing” caracteristic.

Principala diferență este în articulație și accent. Jucătorii de jazz subliniază adesea ritmul slab, subliniind a doua și a patra bătăi ale barei, ceea ce creează un efect de swing. În muzica clasică, accentul este pus de obicei pe prima și a treia bătaie, ceea ce nu permite „swing-ul” lin și ritmic caracteristic swing-ului. Deci, ce face muzica swing specială? Folosește tehnici ritmice și articulatorii specifice care creează o senzație și o atmosferă unică, care este caracteristică acestui subgen de jazz.

Ritmuri de leagăn

Termenul „swing” în muzică se referă la ritmurile caracteristice jucate de tobe, basist și alte instrumente din ansamblu. Aceste ritmuri tratează note a opta într-o manieră netradițională, ca triplete, dând muzicii un model ritmic unic numit swing.

Accent pe bătăile 2 și 4

La fel ca majoritatea jazz-ului, muzica swing pune accent pe a doua și a patra bataie a barului, creând ceea ce este cunoscut sub numele de „backbeat”. Acest accent ritmic este un element cheie al swing-ului, deosebindu-l de structurile triplete mai clasice, care subliniază de obicei prima și a treia bătaie.

Linii de bas

O linie de bas constantă, cântată la contrabas sau la pian, stabilește fundația ritmică pentru întregul ansamblu. Acest bas „mers pe jos” creează un ritm constant împotriva căruia se desfășoară improvizația.

Improvizație în leagăn

Ca și în alte stiluri de jazz, swing-ul include adesea elemente de improvizație, fie în părți vocale sau instrumentale. Este adesea folosită tehnica de apel și răspuns, care adaugă muzicii vioi și dinamică.

La nivel tehnic, nu există un mod corect unic de a juca swing. Ritmurile și amestecările complexe din compozițiile swing sunt adesea dificil de indicat cu exactitate pe hârtie, iar interpretarea notele ca triplete este doar o interpretare posibilă.

Înțelegerea tripleților: ritmul leagănului

Înțelegerea modului de a juca și a număra tripleții este fundamentală pentru a stăpâni stilul swing. Mulți jucători de jazz consideră că cel mai simplu mod de a înțelege mai bine arta tripleților swing este să aleagă o frază ritmică memorabilă, mai degrabă decât să încerce să înțeleagă senzația de swing din note.

O astfel de frază este „Chew to-bacca”, preluată din cântecul de blues Chew Tobacco Rag de Billy Briggs:

Când Briggs cântă „Chew to-bacca, Chew to-bacca” în a doua jumătate a refrenului, vă puteți face o idee bună despre cum ar trebui să sune tripleții în muzica swing.

Stăpânirea tripleților: ritmul leagănului

Pentru a intra în stilul swing, este important să înveți cum să joci și să numări tripleții. Pentru mulți muzicieni de jazz, cel mai simplu mod de a-și aminti ritmul triplet este prin fraze captivante, mai degrabă decât să încerce să înțeleagă swing-ul doar prin note. Un astfel de exemplu este expresia „Chew to-bacca” din melodia de blues „Chew Tobacco Rag” de Billy Briggs. Când Briggs cântă această linie în refren, devine ușor de înțeles cum ar trebui să sune tripleții în muzica swing.

Interpretarea artistică a leagănului

Adevăratul ritm de swing este greu de transmis pe note, deoarece depășește cadrul strict al teoriei muzicale. A cânta swing este mai mult o chestiune de interpretare și de stilul personal al muzicianului. Când înveți să asculți swing, vei observa că diferiți toboșari îl interpretează în felul lor, jucând cu accente și pauze ritmice.

De exemplu, celebrul toboșar de jazz Art Blakey în piesa sa „Moanin’” demonstrează swing-ul clasic cu notele egale. Jocul lui se potrivește perfect în ritmul swing-ului. În același timp, un alt baterist celebru, Elvin Jones, este cunoscut pentru leagănul său strâns, în care notele sferturi sunt deplasate mai aproape de notele șaisprezece. Stilul lui sună mai ascuțit și seamănă cu notele a șaisprezecea drepte, aproape ca Beethoven!

Dacă acest lucru vă derutează, încercați să comparați „Half and Half” al lui Elvin Jones cu „Moanin’” al lui Art Blakey – ambele sunt cântate într-un ritm swing, dar baterii sună complet diferit, demonstrând o varietate de interpretări swing.

Jucând în Cracks

Această abordare unică a ritmului de swing își are originea în erele bebop și hard bop. Toboșari precum Elvin Jones, care erau maeștri în tehnica swing-ului, au jucat un stil specific cunoscut sub numele de „a cânta în cracks”. Acest termen descrie o performanță care se situează undeva între un leagăn complet și o cursă dreaptă completă. Astăzi, termenul este folosit de producători și interpreți pentru a descrie un anumit stil de joc.

În esență, „playing in the cracks” înseamnă că senzația de swing este creată undeva între tripletul și notele drepte.

Așadar, un groove ritmic crăpat ar fi undeva între swing-ul tradițional și notele drepte. Dacă îi ceri unui bater să cânte crack, înseamnă că jocul lui ar trebui să fie undeva între ritmurile constante și swing. Acest stil necesită multă îndemânare și multe ore de practică pentru a obține sunetul dorit.

Influența stilului cracked asupra hip-hopului

Producători precum J Dilla și baterii moderni precum Chris Dave și Karriem Riggins s-au inspirat din tradițiile jazz-ului și au adus o atmosferă proaspătă hip-hop-ului. Dilla a fost un maestru în crearea de ritmuri hip-hop crack, care au devenit sunetul său semnificator.

Riggins și Dave, succesorii lui Dilla, reinterpretează ritmurile hip-hop familiare adăugând hit-uri neconvenționale, neașteptate, care, în ciuda neuniformității lor, păstrează un caracter robotic și direct. Crearea unui sunet swing care va suna armonios este o artă, iar toboșarii moderni de jazz acordă o atenție deosebită perfecționării acestei noi abordări a groove-urilor swing și hip-hop.

Un exemplu de munca lui Dave demonstrează capacitatea lui de a păstra ritmul cu precizie, ceea ce face ca jocul lui să fie deosebit. Confirmă că toboșarii aleg să-și facă propriul sunet unic, transformând swing-ul într-o artă.

Swing în muzica electronică: House, Techno și Breakbeat

Swing-ul și-a găsit drumul în muzica electronică, influențând tiparele ritmice ale genurilor precum house, techno și breakbeat. Influența swing-ului adaugă o notă umană unică și un groove dansabil ritmurilor mecanice și precise.

În muzica house, swing-ul este folosit pentru a crea ritmuri sincopate, în care hi-hats-urile și tobele capcane adaugă interes ritmului constant de 4/4 a tobei, sporind natura dansabilă a genului. Un exemplu clasic este „Atmosfera” a lui Kerry Chandler, în care leagănul creează o interacțiune incitantă între elementele de percuție.

În techno, swing-ul este aplicat mai subtil, concentrându-se adesea pe hi-hats, shaker-uri sau alte elemente de percuție pentru a crea o mișcare dinamică în piesă. Un exemplu este „The Bells” de Jeff Mills, care demonstrează cum swing-ul poate adăuga profunzime și textură muzicii techno.

Breakbeat, care își are rădăcinile în hip-hop, folosește în mod intens tobe funk eșantionate, oferind genului propriul sunet de tobe distinctiv. Ritmurile sincopate, ca în „Break & Enter” de The Prodigy, arată cum swing-ul poate crea un sunet energic și bogat din punct de vedere ritmic.

Pentru a adăuga swing pieselor tale electronice, poți experimenta cu setările de swing sau groove din DAW. Ajustarea procentului de swing poate schimba senzația ritmică și poate adăuga noi culori compozițiilor tale. Nu uitați să găsiți un echilibru între precizia mecanică și jocul uman plin de viață, pentru a oferi pieselor tale viață și energie.

Cum să stăpânești ritmurile de leagăn

Dacă vrei să înveți cum să cânți ritmuri de swing, cel mai bun mod este să exersezi. Ascultați, jucați împreună și chiar încercați să transcrieți lucrările unor mari muzicieni de jazz și blues. Piesa lui Art Blakely menționată mai devreme este excelentă pentru improvizație, deoarece ritmul său de amestecare transmite pe deplin caracterul swing-ului.

Iată trei sfaturi pentru a vă ajuta să stăpâniți ritmurile de swing:

1. Mesteca tutun

Există o glumă de jazz care spune: „De ce bluesmenii nu fumează țigări? Pentru că le place să mestece tutun, să mestece tutun, să mestece tutun.” Gluma joacă pe ritmul swing cu notă, unde accentul pe „bakkah” subliniază neuniformitatea ritmului. Așa că data viitoare când încercați să vă leagănați, repetați această frază. Apropo, tutunul este rău pentru sănătatea ta, așa că folosește expresia pentru ritm, dar nu o lua la propriu!

2. Spang-a-lang

„Spang-a-lang” este o expresie pe care toboșarii o folosesc pentru a descrie ritmul de leagăn de bază pe chimbalul ride. Dacă îi ceri unui baterist să cânte „spang-a-lang”, el va ști imediat ce vrei să spui. Încercați să cântați acest ritm și variațiile sale pe chimbalul ride și adăugați umpleri pe capcană și tobă.

3. Practică Backbeat Accented Triplets

Dacă swing-ul vă este dificil, întoarceți-vă la elementele de bază și exersați să bateți din palme sau să jucați tripleți. Cel mai bun mod de a stăpâni tripletele swing este să accentuezi a doua și a patra bătăi într-un timp de 4/4.

Dansând pe ritmul leagănului

Muzica swing are un loc important în cultura muzicală modernă, fiind fundamentul ritmului în genuri precum jazz și blues. Aceste genuri, la rândul lor, au dat naștere rock and roll, R&B și hip-hop. Prin urmare, este important ca muzicienii și producătorii să studieze, să înțeleagă și să simtă ritmurile swing pentru a-și îmbogăți interpretarea, compoziția și producția muzicală.

Acum că știi puțin mai multe despre istoria swing-ului și ai o idee despre cum să-l studiezi, găsește câteva discuri de jazz și scufundă-te în starea de swing care te inspiră!

Întrebări frecvente despre muzica swing

Dacă încă întâmpinați probleme cu înțelegerea ritmurilor de swing, iată câteva întrebări frecvente care vă pot ajuta să vă extindeți înțelegerea:

Ce este swing jazz-ul?

Swing-ul se referă, în general, la o anumită dispoziție ritmică în muzica jazz, în care notele a opta sunt interpretate ca triplete, creând un ritm de galop caracteristic.

Ce este senzația de leagăn?

Swing feel este o tehnică de jazz de interpretare a ritmului în care notele a opta sunt jucate ca triplete, creând un groove unic cunoscut sub numele de swing.

Care este diferența dintre swing și jazz?

Muzica swing este un subgen al jazz-ului care este adesea caracterizat prin calitatea sa ritmică expresivă și performanța în big band. Jazz, la rândul său, este o categorie mai largă, care include multe subgenuri.

Muzica swing continuă să aibă o influență semnificativă asupra stilurilor muzicale moderne. Chiar dacă genul în sine nu mai este la fel de comun, elementele sale au devenit o parte integrantă a noii ere a muzicii orientate spre groove.