Scala dubla armonica

Scala majoră dublă armonică este una dintre cele mai neobișnuite scale disponibile pentru improvizație și compoziție. Se mai numește și scara majoră bizantină sau țigană. Este rar folosit în muzica occidentală datorită setului său unic de intervale. Această scară este o alegere excelentă pentru cei care doresc să creeze un sunet unic și este deosebit de populară printre muzicienii metal și compozitorii de filme. Muzicienii de jazz îl pot folosi și pentru a crea un sunet mai „experimental”. Scala poate părea disonantă la început, dar în timp îi vei aprecia unicitatea și vei putea adăuga acest sunet paletei tale muzicale.

O adevărată comoară printre scalele muzicale, scara dublă armonică se remarcă prin setul său unic de note și intervale. Denumită adesea scara bizantină, această scară are un sunet distinctiv care a influențat multe genuri de muzică. Ceea ce face această scară specială este secunda augmentată dintre notele a doua și a treia, ceea ce o diferențiază de scalele majore și minore mai familiare.

În esență, scara dublă armonică este construită pe o secvență de note care creează un sunet bogat în tradiții culturale. Această scară de șapte note este adesea asociată cu muzica din Orientul Mijlociu, dar și-a găsit drum și în compozițiile occidentale. Oferă o combinație de tonuri exotice și melodii tradiționale.

Cheia pentru înțelegerea acestei scale este structura sa de note, care este un amestec de intervale augmentate, majore și minore. Pentru producătorii de muzică digitală, scara dublă armonică deschide o gamă largă de posibilități creative. Folosind această scară în compozițiile tale, poți da muzicii tale un caracter unic care o va face să iasă în evidență de restul.

Să analizăm scara majoră dublă armonică

Scala majoră dublă armonică este o variație a scalei duble armonice care subliniază intervalele și tonurile majore. Această scară se bazează pe o modificare a scalei majore tradiționale prin adăugarea anumitor intervale augmentate și minore, oferindu-i un sunet care este atât familiar, cât și intrigant.

Scala dublă armonică majoră combină strălucirea scalei majore clasice cu elementele exotice ale tradițiilor muzicale orientale. În această scară, secunda augmentată joacă un rol cheie, în special între notele a doua și a treia, cum ar fi E și F în do major. Acest interval adaugă dramă muzicii și distinge scara majoră dublă armonică de scala majoră standard.

Această scară este un instrument excelent pentru a adăuga un sunet unic pieselor tale. Aplicarea scalei majore duble armonice nu se referă doar la utilizarea unor note specifice, ci și la modul în care aceste note interacționează pentru a crea o anumită dispoziție și atmosferă. Tensiunea și eliberarea create de secunda mărită pot fi folosite pentru a crește tensiunea într-o piesă sau pentru a adăuga profunzime emoțională. Aceste interacțiuni de note fac din scala majoră dublă armonică un bun valoros în arsenalul producătorului de muzică digitală.

Detalii despre scara majoră dublă armonică

Etapele scalei duble armonice sunt:

• semiton, secundă augmentată, semiton, ton întreg, semiton, secundă augmentată, semiton.

Sau, în contextul acordului tonic:

• secunda minoră, treia majoră, a patra perfectă, a cincea perfectă, a șasea minoră, a șaptea majoră, octava.

Scara este de obicei reprezentată în așa fel încât primul și ultimul semiton să fie înlocuit cu sferturi de ton.

Forma fără sferturi de ton coincide cu thaat-ul din nordul Indiei numit Bhairav ​​și cu modul sud-indian (carnatic) Melakartan numit Mayamalavagovla.

Scala dublă armonică poate fi obținută în mai multe moduri:

• prin coborârea gradelor II și VI ale modului ionian cu un semiton;
• prin coborârea gradului II și ridicarea gradului III al scalei minore armonice cu un semiton;
• prin ridicarea celei de-a saptea dominantei frigiene (modul scalei minore armonice) cu un semiton. Dominanta frigiană, la rândul ei, se obține prin ridicarea treimii modului frigian diatonic (modul major) cu un semiton;
• prin ridicarea treimii scalei minore napolitane cu un semiton;
• prin scăderea gradului doi al scalei majore armonice cu un semiton;
• prin combinarea jumătății inferioare a scării dominante frigiene cu jumătatea superioară a minorului armonic.

Se numește scară „armonică dublă” deoarece conține două tetrade armonice cu secunde augmentate. În schimb, scalele armonice majore și armonice minore conțin doar o secundă augmentată între gradele șase și șapte.

Există o variație a scalei duble armonice majore numită Double Harmonic Major b7, care este, de asemenea, al cincilea mod al scalei minore armonice. Este uneori confundată cu scara dublă armonică majoră, deoarece multe surse o numesc pur și simplu „dublă armonică majoră” fără a specifica b7. Principala diferență dintre cele două scale este gradul al șaptelea: în dubla armonică majoră b7, gradul șapte este coborât (♭7), în timp ce la scara dublă armonică majoră, gradul șapte este natural.

Scala include o substituție triton încorporată, o coardă a șaptea dominantă la un semiton deasupra rădăcinii, cu o mișcare puternică către coarda tonic.

Scala dublă armonică este rar folosită în muzica clasică occidentală, deoarece nu urmează niciunul dintre modurile majore și nu este ușor de derivat din acestea. De asemenea, este dificil să se integreze în progresiile tradiționale de acorduri occidentale, cum ar fi cadența autentică, deoarece este folosită în primul rând ca o scară modală, neintenționată să se deplaseze semnificativ prin schimbările de acord.

Simetrie și echilibru

Scala dublă armonică este unică prin simetria sa radială, adică simetria în jurul rădăcinii sau notei centrale. Dacă această simetrie este întreruptă prin schimbarea celui de-al doilea sau al șaptelea ton cu un semiton, se obține scala majoră armonică sau, respectiv, dominanta frigiană a scalelor minore armonice. Spre deosebire de scara minoră dublă armonică, aceste variante conțin un acord complet diminuat.

Această scară, precum și derivatele sale, cum ar fi scala minoră maghiară, este singura scară de șapte note (în temperament egal de 12 tonuri) care are un echilibru perfect. Aceasta înseamnă că, dacă pasurile sale sunt reprezentate ca puncte pe un cerc (unde un cerc complet corespunde unei octave), atunci poziția medie a acestor puncte (sau „centrul de masă”) coincide cu centrul cercului.

Scala majoră dublă armonică: 5 poziții

Acum că am acoperit elementele de bază ale scalei, să trecem la a învăța cum să o cântăm. Să începem cu prima poziție:

O altă caracteristică cheie a acestei scări este semitonurile succesive dintre a 7-a, rădăcina și a 2-a coborâtă. Acest lucru conferă scalei majore duble armonice sunetul său unic, deși poate părea prea disonant pentru unii. Acum, după prima poziție, să trecem la a doua:

Deși poziția 2 poate prezenta unele dificultăți, cu practică acestea pot fi depășite. După poziția 2 vine poziția 3, care începe cu treimea majoră a scalei:

Urmează poziția 4, începând de la gradul 5:

În cele din urmă, iată poziția 5, începând cu gradul al 7-lea:

Diagrama fretului a 22-a

Deși va dura ceva timp pentru a lucra prin cele 5 poziții ale acestei scale, este important să găsiți degetele preferate folosind diagrama completă a tablei. Iată diagrama completă a scalei majore duble armonice A. Rețineți, de asemenea, utilizarea șirurilor deschise:

Acum că ați stăpânit această scală în tonul A, următoarea sarcină este să o învățați în toate cele 12 chei.